La căpătâiul unui bolnav
Doctorii Popov şi Miller discută la căpătâiul unui bolnav.
POPOV. Mărturisesc că nu sunt un adept al metodei conservatoare.
MILLER. Eu nu-ţi vorbesc despre conservatorism, colega… Te priveşte dacă crezi sau nu în el, dacă îl admiţi sau nu… Îţi spun că regimul ar trebui schimbat in concreto …
BOLNAVUL. Doamne sfinte! (Se scoală cu greu din pat, se duce la uşă şi aruncă o privire sfioasă în odaia de alături.) În ziua de astăzi şi pereţii au urechi.
POPOV. Bolnavul se plânge de opresiuni, se sufocă, parcă îl strânge ceva… îl sugrumă… Trebuie neapărat un stimulent care să producă o revoluţie…
BOLNAVUL geme şi aruncă o privire speriată spire fereastră.
MILLER. Înainte de a i se administra stimulentul, te-aş ruga să iei în considerare constituţia lui…
BOLNAVUL (pălind). Of, domnilor, domnilor, nu vorbiţi aşa tare! Am familie… sunt şi eu slujbaş… Pe sub fereastră trece lume… am servitori… Nu mă nenorociţi. Of! (Face un gest de cumplită deznădejde cu mâna.)
Apărută pentru prima oară în revista „Oskolki”, 1884, Nr. 48, 1 decembrie. Semnată: Omul fără splină. Publicăm acest text.
