Două romane
I. ROMANUL UNUI MEDIC
Dacă ai ajuns om în toată firea şi ţi-ai isprăvit studiile, recipe: feminam unam şi zestre quantum satis .
Aşa am şi făcut: mi-am luat feminam unam (două nu-i voie să-ţi iei) şi zestrea respectivă. Chiar şi anticii judecau aspru pe cei care, însurându-se nu iau zestre (Ihtiosaur XII, 3).
Mi-am prescris un echipaj, o locuinţă la etajul întâi, am început să beau vinum galicum rubrum şi mi-am cumpărat o blană de şapte sute de ruble. Într-un cuvânt, am început să trăiesc lege artis .
Ca habitus nevastă-mea nu-i rea. E de statură mijlocie. Coloraţia tegumentelor şi a mucoaselor este normală. Stratul celular subcutanat e dezvoltat în chip mulţumitor. Plămânii funcţionează bine; nu se aud raluri, respiraţia e alveolară. Ritmul bătăilor inimii e fiziologic.
În sfera fenomenelor psihice nu se observă decât o singură deviaţie: e guralivă şi stridentă. Datorită flecăritului ei, sufăr de hiperestezia nervului acustic drept.
Când mă uit la limba unui bolnav, îmi aduc aminte de nevastă-mea, şi această amintire îmi dă palpitaţii. Avea dreptate filozoful care a spus: „Lingua est hostis hominum amicusque diaboli et feminarum”. De acelaşi nărav suferă şi mater feminae – soacră-mea (din familia mammalia ).
Când încep să ţipe amândouă – câte douăzeci şi trei de ore pe zi – îmi descopăr impulsuri de nebunie şi sinucidere. Potrivit constatărilor stimaţilor mei colegi, nouă zecimi dintre femei suferă de boala pe care Charcot a numit-o hiperestezia centrului vorbirii. Charcot propunea amputarea limbii.
Prin această operaţie el făgăduia să scape omenirea de una dintre plăgile cele mai groaznice, dar vai! Billroth, care a practicat de multe ori această operaţie, scrie în lucrările sale clasice că femeile învaţă după operaţie să vorbească pe muteşte şi că în felul acesta au o acţiune şi mai dăunătoare asupra bărbaţilor: îi hipnotizează. (Memor. Acad. 1878). Eu propun un alt tratament (vezi teza mea de doctorat). Fără să resping amputarea limbii, sugerată de Charcot, şi având deplină încredere în spusele unei autorităţi ca Billroth, propun să se combine amputarea limbii cu portul unor mănuşi cu un singur deget. Observaţiile mele au dovedit că surdo-muţii care poartă mănuşi cu un singur deget n-au posibilitate de exprimare chiar şi când le e foame.
II. ROMANUL UNUI REPORTER
Năsuc drept, bust fermecător, păr minunat, ochi fascinanţi – nicio greşeală de tipar! Am făcut corectura şi m-am însurat.
— Va trebui să fii numai a mea, i-am spus eu la cununie. Interzic categoric vânzarea cu amănuntul! Ţine minte!
A doua zi după nuntă, am şi observat la nevastă-mea o oarecare schimbare. Părul era mai rar, obrajii nu mai aveau o paloare atât de interesantă, genele nu erau infernal de negre, ci roşcate. Mişcările nu mai erau atât de line, vorbele mai puţin dezmierdătoare. Vai! Nevasta este o mireasă pe jumătate ştearsă de cenzură!
În prima jumătate de an, am prins-o cu un crai care o săruta (crailor le plac plăcerile gratuite). I-am dat primul avertisment, şi i-am interzis pentru a doua oară, în modul cel mai categoric, vânzarea cu amănuntul.
În a doua jumătate a anului m-a premiat cu un băieţel. M-am privit în oglindă, m-am uitat din nou la el şi i-am spus nevesti-mii:
— Subiectul e furat, draga mea! Se vede după mutră! N-ai să mă prosteşti!
Apoi i-am dat al doilea avertisment, interzicându-i totodată să mai dea ochii cu mine vreo trei luni.
Dar nici aceste măsuri nu au avut efect. În al doilea an, nevastă-mea nu mai avea un singur curtezan, ci mai mulţi. Văzând lipsa ei de pocăinţă şi nedorind s-o împart cu colaboratorii mei, i-am dat al treilea avertisment şi am trimis-o plocon, cu prunc cu tot, la ea acasă, unde se află şi acum sub supravegherea părinţilor ei. Pentru întreţinerea nevestei mele, aceştia primesc un onorariu lunar.
Apărute pentru prima oară în revista „Oskolki”, 1883, Nr. 2,8 ianuarie. Semnate: Omul fără splină.
S-a păstrat manuscrisul autograf în ciornă (în Arhiva literară centrală din Moscova). Publicăm textul din revistă.
Apropiată ca gen e povestirea „Romanul unui avocat”.
Părerea atribuită lui Charcot şi Billroth e o glumă.
