Gânduri năstruşnice
Un profesor de limbi moarte, în aparenţă om dintr-o bucată, acru şi sever, dar care nutrea în taină idei îndrăzneţe şi-şi făcea tot felul de visuri fanteziste, mi se plângea că de fiecare dată când elevii lui dau extemporal sau când ia parte la consilii pedagogice, îl chinuiesc fel de fel de întrebări năstruşnice şi fără răspuns. Bunăoară spunea că i se îmbulzesc în minte întrebări de felul acesta: „Ce-ar fi dacă în locul duşumelei s-ar afla tavanul, iar în locul tavanului, duşumeaua? Ce aduce studiul limbilor moarte: folos sau pagubă? Cum ar face profesorii ca să-l viziteze pe director, dacă acesta ar locui în Lună?” etc. În psihiatrie, aceste preocupări şi altele asemănătoare, de care creierul nu izbuteşte să se dezbare, se numesc „obsesii”. E o boală grea, fără leac, dar interesantă pentru observator. Acum câteva zile, profesorul a venit la mine şi mi-a spus că a început să-l chinuiască o altă întrebare: „Ce ar fi dacă bărbaţii ar purta straie femeieşti?” E o întrebare absurdă, năstruşnică şi chiar necuviincioasă, dar nu se poate spune că ar fi cu neputinţă să-i găseşti un răspuns. Respectivul profesor şi-a dat următorul răspuns: dacă bărbaţii s-ar îmbrăca femeieşte, atunci…
registratorii de colegiu ar purta rochii de stambă, iar la zile mari, de bună seamă, de mătăsică; ar purta corsete de o rublă şi ciorapi de aţă; decolteurile ar fi admise numai în cerc restrâns…
factorii poştali şi reporterii, nevoiţi să sară peste şanţuri pline cu apă şi peste băltoace, ar fi acuzaţi de atentat la bunele moravuri;
scriitorul Juriev, de la revista „Moscova”, s-ar plimba în malacov şi capot vătuit;
Mihei şi Makar, oamenii de serviciu ai şcolii, s-ar duce în fiecare dimineaţă la director să-i strângă corsetul;
funcţionarii cu însărcinări speciale şi secretarii societăţilor de binefacere s-ar îmbrăca mai bine decât le-ar permite mijloacele;
poetul Maikov ar purta bucle, rochie verde cu panglici roşii şi o scufiţă;
trupul lui I. S. Aksakov s-ar odihni în sarafan şi bundiţă;
şefii căii-ferate Lozovaia-Sevastopol, de săraci ce sunt, s-ar plimba în cămăşuţă etc.
Şi iată ce conversaţii s-ar auzi:
— Jupa e mai presus de orice critică, Excelenţă! Turnura e minunată! Decolteul este însă puţin prea mare!
— Ba e după regulament, dragul meu! E decolteul de rangul IV. Ia netezeşte-mi niţel volanul etc.
Apărută pentru prima oară în revista „Oskolki”, 1884, Nr. 19, 12 mai. Semnată: Omul fără splină. Publicăm acest text.
