S-a certat cu nevasta

FAPT DIVERS

Dracu’ să vă ia! Te întorci acasă de la slujbă flămând ca un lup şi-ţi dă să mănânci naiba ştie ce… încearcă numai să spui ceva! Nici n-ai deschis bine gura şi-au şi început bocetele, lacrimile! Fir-aş de trei ori blestemat că m-am însurat!

Bărbatul azvârli lingura în farfurie, sări în picioare şi plecă din odaie trântind mânios uşa. Nevasta se porni pe un plâns cu hohote, îşi ascunse obrazul în şervet şi plecă şi ea. Prânzul se sfârşise.

Bărbatul intră în biroul său, se aruncă pe divan şi îşi înfundă capul în pernă.

«Dracu' te-a pus să te-nsori! gândi el. Plăcută-i viaţa „de familie”, n-am ce zice! Abia te-ai însurat şi îţi şi vine să te împuşti!»

După un sfert de ceas, se auziră dincolo de uşă paşi uşori…

„Bineînţeles, nici nu se putea altfel… Mă jigneşte, mă face cu ou şi cu oţet şi pe urmă îmi dă târcoale; vrea să ne împăcăm… Pe dracu’! Aşteaptă tu mult şi bine! Mai bine mă spânzur decât să mă împac!”

Uşa se deschise cu un scârţâit uşor şi nu se mai închise. Cineva intră şi se îndreptă cu paşi sfioşi spre divan.

„N-ai decât! Poţi să-ţi ceri iertare, să te rogi, să plângi… Ai s-aştepţi mult şi bine! Te-ai lins pe bot!

S-a isprăvit! Poţi să mori şi nu scoţi un cuvânt de ia mine… Iac-aşa! Dorm şi n-am chef de vorbă!”

Bărbatul îşi afundă şi mai adânc capul în pernă şi începu să sforăie uşor. Dar bărbaţii sunt tot atât de slabi ca şi femeile. E uşor să-i moi şi să-i îmbunezi. Simţind în spatele lui un trup cald, se lipi îndărătnic de speteaza divanului şi-şi trase piciorul.

„Sigur!… Acum te bagi în mine, te alinţi, vrei să-mi intri pe sub piele… Parcă văd că începi să mă săruţi, să cazi în genunchi. Nu pot să sufăr giugiulelile astea! Şi, totuşi… trebuie s-o iert. În starea ei, nu-i bine să se frământe… Am s-o las să se perpelească un pic, ca s-o pedepsesc, şi pe urmă o iert…”

Chiar deasupra urechii lui, trecu încet, un oftat adânc. După el, altul, şi încă unul… Bărbatul simţi pe umăr atingerea unei mânuţe.

„Ei hai, fie! O iert, pentru ultima oară. Destul am chinuit-o, sărăcuţa de ea! Cu atât mai mult că vinovatul sunt eu! Am făcut scandal din cauza unui fleac…”

— Hai, ajunge, puiule!

Bărbatul întinse mâna şi cuprinse trupul cald de lângă dânsul.

— Ptiu!

Alături de el se cuibărise căţeluşa Dianka.

Apărută pentru prima oară în revista „Oskolki”, 1884, Nr. 23, 9 iunie. Semnată: A. Cehonte. Publicăm acest text.