Soacra-avocat
Lucrurile s-au petrecut într-o dimineaţă, exact la o lună după nunta lui Michel Puzîriov cu Liza Mamunina. Michel îşi băuse cafeaua cu lapte şi, gata să plece la serviciu, îşi căuta cu ochii pălăria, când soacră-sa intră la el în birou.
— Michel, am să te reţin câteva minute, spuse ea. Nu te încrunta, dragul meu… Ştiu că ginerilor nu le place să stea de vorbă cu soacrele, dar mi se pare că noi… ne înţelegem destul de bine. Nu suntem ginere şi soacră, Michel, ci doi oameni inteligenţi… Avem multe lucruri comune… Nu-i aşa?
Soacra şi ginerele luară loc pe divan.
— Cu ce pot să-ţi fiu de folos, Mütterchen ?
— Eşti un om deştept, Michel, foarte deştept; şi nici eu nu sunt… proastă… Sper că ne vom înţelege. De mult voiam să stau de vorbă cu dumneata, mon petit … Spune-mi sincer, pe conştiinţa ta… ce ai de gând cu fata mea?
Ginerele făcu ochi mari.
— Fireşte că sunt de acord… De ce nu? învăţătura e lucru bun, fără literatură nu se poate… Doar e poezie! Înţeleg! E plăcut când femeia e cultă… Şi eu am primit educaţie, înţeleg… Darde ce să cazi în extreme, mon ange ?
— Adică cum? Nu prea înţeleg ce vrei să spui…
— Nu pricep purtarea dumitale faţă de Liza mea! Te-ai însurat cu ea, dar parcă îţi este soţie, prietenă? E victima dumitale! De dimineaţă până seară numai studiu, cărţi, fel de fel de teorii… Toate astea-s lucruri foarte bune, dar nu uita că-i fiica mea, dragul meu! Nu admit! E carne din carnea mea! O omori! Nici n-a trecut o lună de la nunta voastră, şi a slăbit ca un ţâr! Stă ziua întreagă cu cartea în mână, citeşte prostiile alea de reviste! Scrie, copiază!… Asta-i treabă de femeie? N-o scoţi în lume, n-o laşi să trăiască! Nu iese în lume, nu dansează! E inadmisibil! În tot timpul ăsta n-a fost nici o singură dată la bal! Nici o sin-gu-ră dată!
— N-a fost la bal fiindcă n-a vrut. Vorbeşte cu ea… Ai să afli ce părere are despre balurile şi dansurile dumitale. Nu, ma chère. Trândăvia voastră o dezgustă! Dacă stă ziua întreagă cu cartea în mână sau la lucru, crede-mă că o face din propria ei convingere… De aceea o şi iubesc… Acestea fiind zise, am onoarea să te salut şi te rog să nu te mai amesteci de azi înainte în relaţiile noastre. Liza o să-mi spună şi singură dacă are să simtă nevoia să spună ceva…
— Da-a? Asta s-o crezi dumneata! Nu vezi ce supusă şi ce mută e? Dragostea i-a legat limba! Dacă n-aş fi eu, ai pune şaua pe ea, stimate domn! Asta-i! Eşti un tiran, un despot! Binevoieşte să-ţi schimbi chiar de astăzi purtarea!
— Nici nu vreau să aud…
— Nu vrei? N-ai decât! Atâta pagubă! Nici nu m-aş fi gândit să stau de vorbă cu dumneata dacă n-ar fi fost Liza! Mi-e milă de ea! Ea a stăruit şi m-a înduplecat să-ţi vorbesc!
— Ei, de data asta minţi… Recunoaşte că-i o minciună…
— Minciună! Bine, ai să vezi, suflet grosolan ce eşti!
Soacra sări în picioare şi smuci clanţa uşii. Uşa se deschise şi Michel dădu cu ochii de Liza lui. Stătea în prag, îşi frângea mâinile şi plângea. Mutrişoara ei drăgălaşă era scăldată în lacrimi. Michel se repezi la ea…!
— Ai auzit? Spune-i tu! Fă-o tu să-şi înţeleagă fiica!
— Mama… mama spune adevărul, începu să hohotească Liza. Nu mai pot îndura viaţa asta… Mă chinuiesc…
— A… vasăzică aşa! Nemaipomenit!… Dar de ce nu mi-ai spus tu singură toate astea?
— Eu… eu… ca să nu te superi…
— Dar chiar tu criticai mereu trândăvia! Spuneai că mă iubeşti numai pentru convingerile mele, că te dezgustă felul de viaţă din mediul tău! De aceea te-am şi iubit! Înainte de nuntă dispreţuiai, urai această viaţă deşartă! Cum se explică asemenea schimbare?
— Atunci mi-era teamă că n-ai să te însori cu mine… Dragă Michel! Hai să mergem astăzi la jour fixe-ul Mariei Petrovna!… Şi Liza căzu la pieptul lui Michel.
— Ei vezi! Te-ai convins acum? spuse soacra şi, triumfătoare, ieşi din birou…
— Ah, dobitocule! oftă Michel.
— Cine-i dobitoc? întrebă Liza.
— Cel care s-a înşelat!…
Apărută pentru prima oară în revista „Oskolki”, 1883, Nr. 18, 29 aprilie. Semnată: A. Cehonte. Publicăm acest text.
