Talmeş-balmeş

Astronomii s-au bucurat mult când au descoperit pete în soare. E un caz de răutate fără precedent!

*

Un funcţionar primeşte un bacşiş. Chiar în clipa în care păcătuieşte, intră şeful lui şi îşi aţinteşte bănuitor privirea spre pumnul în care se ascunde prinosul de recunoştinţă. Funcţionarul e din cale afară de încurcat.

— Domnule! se adresează el cetăţeanului în cauză şi îşi desface pumnul. Ai uitat ceva la mine în mână!

*

Când e ţapul porc?

— Un ţap – nu ştiu al cui era – luase obiceiul să vină la caprele noastre, povestea un moşier.

— L-am alungat şi i-am dat câteva picioare. El iar a venit. I-am tras o surchideală bună cu nişte nuiele şi i-am legat şi un retevei de coadă. Dar nici asta n-a folosit la nimic. Ticălosul tot dădea târcoale caprelor noastre. Las-pe mine! L-am prins, i-am vârât nişte tutun în nări şi l-am uns cu terebentină.

După această pedeapsă, vreo trei zile nu s-a mai arătat. Pe urmă iar a început să dea târcoale. Spuneţi şi dumneavoastră dacă nu e un porc?

*

Un model de prezenţă de spirit.

Vizitând expoziţia de manufactură de anul trecut, reporterul N.Z. din Petersburg îşi fixă într-o doară atenţia asupra unuia dintre pavilioane şi începu să noteze ceva într-un carnet.

— Nu v-a căzut cumva o hârtie de douăzeci şi cinci de ruble? îl întrebă fabricantul care expunea în acel pavilion şi îi întinse hârtia.

— Mi-au căzut două hârtii de douăzeci şi cinci! răspunse prompt reporterul.

Uimit de o asemenea prezenţă de spirit, industriaşul îi mai întinse o hârtie de douăzeci şi cinci de ruble.

Nu e anecdotă, ci întâmplare adevărată.

Apărută pentru prima oară în revista „Oskolki”, 1883, Nr. 38, 17 septembrie. Semnată: Omul fără splină. Publicăm acest text.