Ghetele

Acordorul de piane Murkin, un om ras, gălbejit, cu nasul mânjit de tutun şi cu vată în urechi, ieşi pe coridorul în care dădea camera sa mobilată şi-l strigă cu glas spart pe servitorul de la etaj:

— Semion!

Văzându-i chipul speriat, ai fi zis că-i căzuse în cap tavanul sau că zărise o stafie.

— Pentru Dumnezeu, Semioane! se răsti acordorul la servitorul care venea în fugă. Ce înseamnă asta? Sunt un om reumatic, bolnav, şi tu mă faci să ies desculţ! De ce nu mi-ai adus nici până acum ghetele? Unde sunt?

Semion intră în camera acordorului, se uită la locul unde avea obiceiul să pună ghetele curăţite şi se scărpină la ceafă: ghetele nu erau acolo.

— Unde or fi, blestematele? mormăi Semion. Eu parcă ştiu că le-am curăţat aseară şi le-am pus aici… Hm!… E drept că aseară eram cam băut… Se vede treaba că le-am pus în altă cameră. Să ştii că aşa-i, Afanasi Egorîci, le-am pus în altă cameră! Vedeţi dumneavoastră, ghete-s multe şi cum dracu’ să le mai cunoşti când eşti beat şi nu mai ştii bine ce-i cu tine… Pesemne că le-am pus la cucoana care stă alături… la actriţă…

— Ei poftim! Să mă duc acum să tulbur o doamnă din pricina ta! Să scol din somn o femeie cinstită pentru nişte fleacuri!

Oftând şi tuşind, Murkin se apropie de uşa camerei vecine şi bătu sfios.

— Cine-i? se auzi peste câteva clipe un glas de femeie.

— Eu sunt! începu plângăreţ Murkin, luând atitudinea unui cavaler care ar vorbi cu o cucoană din lumea mare. Iertaţi-mă că vă tulbur, doamnă, dar sunt un om bolnav, reumatic… Medicii mi-au prescris, doamnă, să-mi ţin picioarele la căldură, şi afară de asta, trebuie să mă duc chiar acum să acordez pianul Doamnei general Şeveliţîna. Şi nu pot să mă prezint la Domnia Sa desculţ!…

— Nu-nţeleg! De ce pian e vorba?

— Nu-i vorba de niciun pian, doamnă, ci de ghetele mele. Nemernicul de Semion mi-a curăţit ghetele şi le-a pus din greşeală în camera dumneavoastră. Fiţi atât de amabilă, doamnă, şi daţi-mi ghetele!

Se auzi un foşnet, un scârţâit de pat, apoi un lipăit de papuci, după care uşa se întredeschise şi o mânuţă durdulie de femeie aruncă la picioarele lui Murkin o pereche de ghete. Acordorul mulţumi şi se întoarse în camera lui.

— Ciudat… mormăi el, încălţând o gheată. Ai zice că asta nu-i gheata dreaptă. Ehei, uite comedie, amândouă ghetele sunt de la piciorul stâng! Da, amândouă! Ascultă, Semioane, astea nu-s ghetele mele! Ghetele mele sunt cu urechi roşii şi fără petice, iar astea-s rupte şi fără urechi!

Semion ridică ghetele, le întoarse de câteva ori şi se încruntă.

— Astea-s ghetele lui Pavel Alexandrîci… mârâi el privind chiorâş.

Era saşiu de ochiul stâng.

— Care Pavel Alexandrîci?

— Actorul ăla care vine aici în fiecare marţi… Vasăzică el s-a încălţat cu ghetele dumneavoastră în loc să-şi pună ghetele lui… Asta înseamnă că am pus în camera dumneaei amândouă perechile; şi pe a lui, şi pe a dumneavoastră. Mare comedie!

— Păi du-te şi schimbă-le!

— Uşor de zis! rânji Semion. Du-te şi schimbă-le… Unde să le schimb? E un ceas de când a plecat… Prinde orbu’ scoate-i ochii!

— Dar unde stă?

— Cine poate şti! Vine aici în fiecare marţi, dar unde-o fi stând – nu ştiu. Vine, stă toată noaptea şi… până marţea viitoare ia-l de unde nu-i!

— Vezi ce poznă ai făcut, măgarule! Ce mă fac eu acum? Trebuie să mă duc la doamna general Şeveliţîna, afurisitule! Mi-au îngheţat picioarele!

— Ei, mare lucru dacă o să purtaţi şi dumneavoastră o dată alte ghete. Încălţaţi-le şi dumneavoastră pe astea, plimbaţi-vă cu ele până diseară, şi diseară vă duceţi la teatru… întrebaţi acolo de actorul Blistanov ^xli şi… Dacă nu vreţi să vă duceţi la teatru, atunci o să trebuiască să aşteptaţi până marţea cealaltă. Numai marţea dă pe aici…

— Dar de ce-s amândouă ghetele de la piciorul stâng? întrebă acordorul, apucând cu scârbă ghetele.

— Poartă şi el de care are. E sărac… De unde vreţi să ia un actor bani?… De câte ori nu-i spun: „Aveţi şi dumneavoastră nişte ghete, Pavel Alexandrîci! Mai mare ruşinea!” Dar el îmi zice: „Taci din gură, prostule! Cu ghetele astea am jucat roluri de conţi şi de prinţi!” Ciudaţi mai sunt ăştia de la teatru! Ce vreţi: artist! Dacă aş fi guvernator, sau un şef oarecare, i-aş lua pe toţi actorii ăştia şi i-aş băga la puşcărie.

Văicărindu-se întruna şi schimonosindu-se, Murkin îşi trase în picioare cele două ghete stângi şi porni, şchiopătând, la doamna general Şeveliţîna. Toată ziua umblă prin oraş, acordând piane şi toată ziua i se păru că lumea nu se uită decât la picioarele lui încălţate cu ghete peticite şi scâlciate. Pe lângă chinurile sufleteşti, fu nevoit să le îndure şi pe cele trupeşti: făcu bătături.

Seara se duse la teatru. Se juca „Barbă Albastră”. Abia în pauza ultimului act fu lăsat să pătrundă în culise, şi aceasta numai datorită protecţiei unui flautist pe care-l cunoştea. Intrând în cabina comună a bărbaţilor, îi găsi grămadă pe toţi actorii. Unii îşi schimbau costumele, alţii se grimau, alţii fumau. Barbă Albastră stătea lângă regele Bobèche şi îi arăta un revolver.

— Cumpără-l! spunea Barbă Albastră. L-am luat la Kursk, de ocazie, cu opt ruble – şi ţi-l dau cu şase… Are o bătaie straşnică!

— Ia umblă mai cu băgare de seamă cu el… Doar e încărcat!

— Aş putea să-l văd pe domnul Blistanov? întrebă acordorul intrând.

— Eu sunt! se întoarse spre el Barbă Albastră. Ce doriţi?

— Iertaţi-mă că vă tulbur, domnule, începu acordorul cu glas rugător, dar vă rog să mă credeţi, sunt… un om bolnav, reumatic. Doctorii mi-au prescris să-mi ţin picioarele la căldură…

— Şi ce doriţi?

— Vedeţi dumneavoastră… continuă acordorul. Cum să spun… noaptea asta aţi fost în casa cu camere mobilate a negustorului Buhteev… în camera 64…

— Ce tot baţi câmpii, domnule? zâmbi ironic regele Bobèche. În camera 64 stă nevastă-mea!

— Soţia dumneavoastră? Îmi pare bine… Murkin zâmbi fericit. La drept vorbind, chiar dumneaei, adică soţia dumneavoastră personal, mi-a dat ghetele dumnealui… Când dumnealui, şi acordorul îl arătă pe Blistanov, a plecat de la dumneaei, mi-am dat seama că-mi lipsesc ghetele… l-am strigat pe servitorul de la etaj, care mi-a spus: „Păi, domnule, v-am pus ghetele în camera de alături!” Fiind în stare de beţie, pusese din greşeală în camera 64 atât ghetele dumneavoastră, cât şi ghetele mele, se întoarse Murkin către Blistanov, iar dumneavoastră, plecând de la soţia dumnealui, aţi încălţat ghetele mele…

— Ce înseamnă asta? spuse Blistanov, încruntându-se. Ai venit aici să bagi intrigi?

— Nicidecum! Să mă ferească Dumnezeu de aşa ceva! Nu m-aţi înţeles… Am venit pentru ghete! Nu-i aşa că aţi binevoit să petreceţi noaptea în camera 64?

— Când?

— Astă noapte.

— M-ai văzut dumneata pe mine acolo?

— Nu, nu v-am văzut, răspunse Murkin foarte tulburat, aşezându-se şi scoţându-şi repede ghetele. Nu v-am văzut, dar soţia dumnealui mi-a aruncat pe uşă ghetele dumneavoastră… în locul alor mele.

— Cu ce drept afirmi atunci asemenea lucruri, domnul meu? Ca să nu mai vorbesc de mine, dumneata insulţi o femeie, şi încă în prezenţa soţului ei!

În culise izbucni o larmă îngrozitoare. Regele Bobèche, soţul insultat, se făcu deodată stacojiu la faţă şi lovi cu pumnul în masă cu atâta putere, încât în cabina vecină două actriţe leşinară.

— Şi tu crezi? îi strigă Barbă Albastră. Îl crezi pe acest nemernic? Vrei să-l ucid ca pe un câine? Vrei? Îl fac biftec! Îi strivesc creierii!

Lumea care se plimba în seara aceea prin grădina publică din apropiere povesteşte că, înainte de actul al patrulea, un om desculţ, galben la faţă, cu părul vâlvoi şi cu privirea rătăcită de spaimă, a trecut în goana mare pe aleea principală, venind dinspre teatrul de vară. După el alerga un om în costumul lui Barbă Albastră, cu un revolver în mână.

Nimeni n-a văzut ce s-a întâmplat mai departe. Se ştie numai că, după aceea, adică după întâlnirea lui cu Blistanov, Murkin a zăcut două săptămâni în pat şi la cuvintele „sunt un om bolnav, reumatic”, a început să adauge şi „sunt un om rănit”…

Apărută pentru prima oară în „Petersburgskaia gazeta”, 1885, Nr. 149, 3 iunie, la rubrica „Efemeride”, sub titlul: (Scenetă). Semnată: A Cehonte. A fost revăzută stilistic pentru Culegerea de opere din anul 1899, vol. 1. Publicăm textul din 1899.