Vilegiaturiştii

O pereche de însurăţei se plimbau agale de la un cap la celălalt al peronului micuţei gări din localitatea în care veniseră să-şi petreacă vacanţa. El o ţinea de talie, iar ea se lipea de el, şi amândoi erau la fel de fericiţi. Luna îi privea de după scamele norilor şi se încrunta: o rodea pesemne pizma şi ciuda din pricina fecioriei ei plicticoase care nu folosea nimănui. Văzduhul nemişcat era încărcat de miresme de liliac şi de mălin. Undeva, de partea cealaltă a şinelor, se auzea un cârstei…

— Ce frumos e, Saşa, şi ce bine! şoptea nevestica. Zău, ai putea crede că totul e un vis. Uite ce minunată şi îmbietoare este păduricea de colo. Şi ce drăgălaşi sunt stâlpii ăştia de telegraf, serioşi şi tăcuţi! Parcă dau viaţă priveliştii şi îţi amintesc că undeva, departe, trăiesc oameni… e civilizaţie… Şi nu-ţi place când vântul îţi aduce uşor la ureche uruitul unui tren ce se apropie?

— Da… dar ce fierbinţi îţi sunt mâinile! Eşti tulburată, Varia!… Ia spune: ce ni s-a gătit pentru masa de astă seară?

— Borş cu carne şi un pui… Un pui ajunge pentru amândoi. Ţie ţi s-au adus de la oraş sardele şi batog.

Luna se schimonosi, ca şi cum ar fi prizat tutun, şi se ascunse după un nor. Fericirea omenească îi adusese aminte de pustnicia ei, de culcuşu-i singuratic de după dealuri şi de după munţi.

— Vine trenul! spune Varia. Ce bine!

În depărtare se arătară trei ochi de foc. Şeful gării ieşi pe peron. Pe şine prinseră să licărească ici-colo luminile semnalelor.

— Aşteptăm să treacă şi mergem acasă, spuse Saşa căscând. Ce bine o ducem noi, Varia, atât de bine, că nici nu-ţi vine să crezi!

Monstrul întunecat se târî tăcut până la peron şi se opri. La ferestrele slab luminate ale vagoanelor se iviră pentru o clipă chipuri somnoroase, pălării de femei, umeri…

— Ah! Ah! se auzi dintr-un vagon. Varia şi bărbatul ei au venit să ne întâmpine! Uite-i! Varenka!… Varecika! Ah!

Din vagon săriră două fetiţe care se agăţară de gâtul Variei. După ele se ivi o doamnă trupeşă, în vârstă, şi un domn înalt, uscăţiv, cu favoriţi cărunţi, apoi doi elevi de liceu încărcaţi cu bagaje, după ei o guvernantă şi, după guvernantă, bunica.

— Iată-ne, iată-ne, dragul meu! strigă domnul cu favoriţi, strângându-i mâna lui Saşa. Cred că vi s-a urât de când ne tot aşteptaţi! Sigur că l-ai ocărit pe unchiul tău că nu mai vine! Kolea, Kostea, Nina, Fifa… copii! Sărutaţi-l pe vărul vostru Saşa! Am venit la tine cu toţii, cu căţel cu purcel, pentru vreo trei, patru zile. Sper că nu te deranjăm? Te rog să ne-o spui deschis!

Zărindu-l pe unchi însoţit de toată familia, cei doi însurăţei se îngroziră. În timp ce unchiul vorbea şi îi săruta, Saşa întrevăzu într-o străfulgerare următorul tablou: el şi nevastă-sa le cedează musafirilor cele trei camere, pernele şi păturile; batogul, sardelele şi ciorba cu carne sunt înfulecate în câteva clipe, verişorii rup florile, varsă cerneala, fac tărăboi… mătuşa le împuie capul toată ziulica cu bolile ei (panglică şi dureri la lingurică) şi cu înalta ei origine (era născută baroneasă von Fintich)…

Saşa se uită cu ură la tânăra sa nevastă şi îi şopti:

— La tine au venit… dracu să-i ia!

— Ba nu, la tine! răspunse ea, palidă şi cu aceeaşi ură şi mânie. Nu-s rudele mele, ci ale tale!

Şi, întorcându-se spre musafiri, le spuse cu un zâmbet primitor:

— Bine aţi venit!

Luna se arătă din nou de după nori. Părea să zâmbească: se bucura pesemne că n-are rude. Saşa întoarse capul, ca să ascundă musafirilor mutra sa plouată, deznădăjduită, şi spuse, dând glasului său o intonaţie caldă şi voioasă:

— Bine aţi venit! Bine aţi venit, dragii mei!

Apărută pentru prima oară în revista „Oskolki”, 1885, Nr. 24, 15 iunie, cu titlul: Băgaţi odată de seamă! (întâmplare groaznică). Semnată: Omul fără splină. A fost revăzută pentru Culegerea de opere din anul 1899, vol. I. Publicăm textul din 1899.

Cu ocazia revizuirii, Cehov a eliminat elementele vulgare şi a scurtat textul (visurile lui Saşa despre cină).

Transformând povestirea într-o schiţă tipică din viaţa vilegiaturiştilor, autorul a schimbat titlul şi a modificat sfârşitul grotesc al textului din revistă.