„Ea”

După cum afirmă cu multă autoritate părinţii şi şefii mei, ea s-a născut înaintea mea. Nu ştiu dacă au dreptate sau nu, ştiu doar atât că nu-mi amintesc nicio zi din viaţă, în care să nu-i fi aparţinut şi să nu-i fi simţit puterea asupra mea. Nu mă părăseşte nici ziua, nici noaptea, şi nici eu nu fac vreo încercare să fug de ea – legătura noastră e, prin urmare trainică, temeinică… Dar să nu mă invidiezi, tânără cititoare!… Această legătură înduioşătoare nu-mi aduce decât nenorocire. În primul rând, nepărăsindu-mă nici ziua nici noaptea, „ea” nu mă lasă să-mi văd de treabă. Mă împiedică să citesc, să scriu, să mă plimb, să mă desfăt cu natura… În timp ce scriu aceste rânduri, îmi dă cu cotul şi mă îmbie în fiecare clipă spre pat, aşa cum antica Cleopatra îl îmbia pe nu mai puţin anticul Antoniu. În al doilea rând, mă ruinează ca o cocotă pariziană. De dragul ei am jertfit totul: carieră, renume, confort… Din cauza ei umblu rufos, stau într-o cameră mobilată ieftină, mănânc pe sponci, scriu cu cerneală spălăcită. Totul e înghiţit de ea, nesăţioasa! O urăsc, o dispreţuiesc… De mult ar fi timpul să divorţez de ea şi dacă n-am făcut-o, nu-i din pricină că avocaţii din Moscova iau patru mii de ruble pentru un divorţ… Deocamdată n-avem copii… Vreţi să ştiţi cum o cheamă? Poftim… Are un nume poetic care seamănă cu Lilea, Leolea, Nelli… O cheamă – Lenea.

Apărută pentru prima oară în revista „Budilnik”, 1885, Nr. 22, autoriz. cenz. 6 iunie. Semnată: Fratele fratelui meu. Publicăm acest text.