Fleacuri
Un nobil rus, mare despot, un oarecare conte Rubeţ Otkacealov, se fudulea grozav cu vechimea neamului său şi demonstra că acest neam face parte din cele mai străvechi… Şi cum nu se mulţumea cu datele istorice şi cu tot ce ştia despre strămoşii săi, a scos la iveală, naiba ştie de unde, două portrete vechi, reprezentând un bărbat şi o femeie şi a poruncit să se scrie sub unul: „Adam Rubeţ Otkacealov”, iar sub celălalt – „Eva Rubeţ Otkacealova”…
*
Pe un conte, care îşi dobândise titlul de nobleţe pentru merite personale, lumea îl întreba de ce n-are blazon pe trăsura lui.
— Fiindcă, răspundea el, trăsura mea e mult mai veche decât titlul meu de conte…
*
Vechilul unui moşier raportă stăpânului său că vecinii vânează pe pământurile lui şi îi ceru aprobarea să nu se mai admită asemenea abuzuri…
— Lasă, dragă! îi răspunse nepăsător moşierul. Mi-e mult mai plăcut să am prieteni decât iepuri.
*
Un judecător de расе foarte distrat, dar căruia îi plăcea să dea sfaturi părinteşti, întrebă odată pe un hoţ, pe care-l judeca:
— Cum de te-ai hotărât să comiţi un furt?
— De foame, Înălţimea Voastră! Foamea scoate şi lupul din pădure!
— Rău face, ar trebui să muncească! spuse judecătorul cu asprime.
*
Recunoscând în unul dintre acuzaţi pe un coleg al său de şcoală, un procuror de tribunal îl întrebă, între altele, dacă nu ştie cumva ce s-au făcut ceilalţi colegi ai lor?
— Afară de dumneata şi de mine, răspunse acuzatul, toţi sunt la puşcărie.
Apărută pentru prima oară în revista „Oskolki”, 1885, Nr. 22, 1 iunie şi Nr. 23, 8 iunie. Semnată: Omul fără splină. Publicăm acest text.
