Procesul anului 1884
DE LA CORESPONDENTUL NOSTRU
Azi e a şasea zi de când se judecă la Curtea de Apel din oraşul N. procesul intentat anului 1884, fără titlu personal, acuzat de delicte săvârşite în exerciţiul funcţiunii. Curtea e vădit obosită. Inculpatul plânge şi vorbeşte mereu în şoaptă cu apărătorul său. Ziua de azi a început cu cercetarea probelor materiale… Când, la cererea procurorului, s-a citit în faţa Curţii ziarul „Grajdanin” şi s-a produs numărul revistei „Luci” cu portretul lui Okreiţ, publicul a fost evacuat din sala de şedinţă, pentru ca obiectele susmenţionate să nu trezească reacţiuni violente… După aceea s-a dat cuvântul părţilor.
— Vă rog, domnule preşedinte, îşi încheie apărătorul pledoaria, să treceţi în procesul verbal că în tot timpul pledoariei mele domnul procuror a tuşit, şi-a suflat nasul şi a ciocănit în cana cu apă…
Preşedintele. — Inculpat, ultimul dumitale cuvânt!
Inculpatul (plânge). — Poftim, am să vă spun ceva, cu toate că nu-i de niciun folos, de vreme ce s-a hotărât dinainte să fiu condamnat. Sunt acuzat în primul rând de lipsă de activitate, de faptul că n-am făcut nimic, că în timpul meu nu s-a îmbunătăţit câtuşi de puţin situaţia economică, nu s-au urcat cursurile la bursă, că industria s-a împotmolit de tot, şi aşa mai departe… Nu sunt vinovat de toate acestea… Aduceţi-vă aminte ce-am găsit când am fost numit în postul de an nou… (povesteşte ce-a găsit).
Preşedintele. — Asta nu are nicio legătură cu procesul! Te rog să vorbeşti în fond!
Inculpatul (speriat). — Am înţeles, domnule preşedinte. Domnul procuror mă acuză de faptul că mi-am pierdut vremea cu fleacuri, că am bătut apa în piuă… E drept că în timpul fiinţării mele pe pământ nu s-a făcut nimic de ispravă. S-au introdus etichete noi pentru sticle, s-au pus petice pe zdrenţe, tâmpiţii au fost siliţi să se roage lui Dumnezeu, iar ei şi-au zdrelit fruntea bătând mătănii…
Preşedintele. — Inculpat, dacă mai faci aluzii la persoane, îţi retrag cuvântul.
Inculpatul. — Dar despre ce să vorbesc, atunci? (Cade pe gânduri) Bine, am să trec la presă… Se spune că toate revistele au fost goale, lipsite de conţinut, că în presă a domnit sistemul de a bate apa-n piuă, că talentele parcă au intrat în pământ… Ce puteam să fac, dacă…
Preşedintele.: — Domnule portărel! Evacuaţi-l pe inculpat din sală!
După evacuarea inculpatului din sala de şedinţă, s-a înmânat juraţilor foaia cu întrebări.
Curtea a adus verdictul următor: anul 1884, fără titlu personal, este condamnat la pierderea drepturilor civile şi la deportarea pentru totdeauna în Lethe.
Apărută pentru prima oară în revista „Oskolki”, 1885, Nr. 1, ianuarie. Semnată: Omul fără splină. Publicăm acest text.
