Viaţa e minunată!
PENTRU CEI CE VOR SĂ-ŞI PUNĂ CAPĂT ZILELOR
Viaţa e un lucru cât se poate de neplăcut, dar e foarte uşor s-o faci minunată. Pentru aceasta nu-i de ajuns să câştigi două sute de mii de ruble, să primeşti Vulturul Alb, să te însori cu o fată frumoasă, să ţi se ducă vestea că ai întotdeauna vederi pe placul celor de sus: toate aceste bunuri sunt trecătoare şi te obişnuieşti cu ele. Pentru a te simţi mereu fericit, chiar în clipele de tristeţe şi de jale, trebuie: a) să ştii să te mulţumeşti cu prezentul şi b) să te bucuri gândindu-te că „ar fi putut să fie şi mai rău”. Şi lucrul acesta nu-i greu:
Când ţi se aprind chibriturile în buzunar, bucură-te şi mulţumeşte cerului că n-ai în buzunarul tău un depozit de muniţii.
Când nişte rude sărace vin să te vadă, în vilegiatură, nu te îngălbeni, ci exclamă triumfător: „Slavă Domnului că nu-i poliţia!”
Când îţi intră un ghimpe în deget, bucură-te: „Bine că nu-i în ochi!”
Dacă nevasta sau prietena ta face game la pian, nu-ţi ieşi din fire ci, dimpotrivă, bucură-te din cale-afară că asculţi muzică, şi nu urlet de şacal sau miorlăit de pisică.
Bucură-te că nu eşti cal de tramvai, nici „virgula lui Koch”, nici trichină, nici porc, nici măgar, nici ursul pe care-l plimbă ţiganii, nici ploşniţă… Bucură-te că nu eşti nici şchiop, nici orb, nici tâmpit, nici mut, nici bolnav de holeră… Bucură-te că în clipa de faţă nu stai pe banca acuzaţilor, nu ai în faţa ta un ereditar şi nu discuţi despre onorariu cu Turba.
Dacă stai în locuri nu prea depărtate, oare nu poţi să fii fericit la gândul că n-ai nimerit la dracu-n praznic?
Dacă te doare un dinte, jubilează că nu te dor toţi.
Bucură-te că poţi să nu citeşti revista „Grajdanin”, să nu stai pe un poloboc al serviciului de curăţat canale şi să nu fii însurat cu trei neveste deodată…
Când eşti dus la secţie, ţopăie de bucurie că nu eşti dus în focul gheenei.
Dacă eşti bătut cu nuiele de mesteacăn, dă bucuros din picioare şi exclamă: „Ce fericit sunt că nu mă bate cu urzici!”
Dacă te-a trădat nevasta, bucură-te că te-a trădat pe tine şi n-a trădat patria.
Şi aşa mai departe… Urmează-mi sfatul, omule, şi viaţa ta va fi o necontenită încântare.
Apărută pentru prima oară în revista „Oskolki”, 1885, Nr. 17, 27 aprilie. Semnată: Omul fără splină. Publicăm acest text.
V. P. Turba – editorul revistei „llustrirovannîi mir” ‘).
