Multă hârtie
DOCUMENT DE ARHIVĂ
„Cu tot respectul am onoarea a vă aduce la cunoştinţă că la 8 decembrie curent a fost observată la doi băieţi o boală care venind la noi ne-au declarat că şi pe alţii îi doare gâtul, au fierbinţeală şi pete pe tot trupul. Băieţii cu pricina învaţă la şcoala zemstvei din Jarovo. 19 noiembrie 1885. Staroste Efim Kirilov.”
„Ministerul de Interne. Zemstva judeţului N. Către domnul Raduşnîi, medic de zemstvă. Având în vedere raportul starostelui din satul Kurnosovo cu data de 19 noiembrie, vă invităm, stimate domn a vă deplasa în acea localitate şi a lua măsuri după toate regulile ştiinţei pentru stingerea cât mai urgentă a epidemiei de boală care, după toate semnele, pare a fi scarlatină. Din raportul mai sus arătat rezultă că aceste cazuri au apărut la şcoala din Jarovo, asupra căreia sunteţi rugat a vă opri atenţia. 4 decembrie 1885. Pentru preşedinte: S. Parkin.”
„Domnului şef al poliţiei rurale, circumscripţia a 2-a, judeţul N. Având în vedere adresa nr. 102 din 4 decembrie a zemstvei judeţene anexată la prezenta, vă rog, stimate domn, să dispuneţi închiderea şcolii din Jarovo până la stingerea epidemiei de scarlatină. 13 decembrie 1885. Medic de zemstvă: Raduşnîi.”
„Ministerul de interne. Şeful poliţiei rurale, circumscripţia a 2-a, judeţul N. nr. 1011. Către şcoala zemstvei din Jarovo. Domnul Raduşnîi, medic de zemstvă, ne-a adus la cunoştinţă la 13 decembrie anul curent, că în satul Jarovo a fost constatată de către Domnia Sa la copii o epidemie de scarlatină (sau, cum i se mai spune în popor, şopârlaiţă). Pentru a evita manifestaţiunile cu caracter mai tragic ale sus-numitei boli care se propagă progresiv şi preocupaţi de grija de a lua măsurile prevăzute de lege pentru preîntâmpinarea şi curmarea cazurilor de noi contaminări, mă văd pus în situaţiunea de a vă întreba respectuos dacă nu găsiţi necesar să dispuneţi a se da drumul acasă elevilor de la şcoala zemstvei din Jarovo până la stingerea totală a epidemiei care bântuie, punându-mă în cunoştinţă de urmare în vederea dispoziţiunilor ulterioare. 2 ianuarie 1886. Şeful poliţiei rurale Podprunin.”
„Către direcţia învăţământului primar din gubernia X. Domnului inspector al învăţământului primar. Raportul învăţătorului Forteanski de la şcoala din Jarovo. Am onoarea a aduce la cunoştinţa Înălţimii Voastre că potrivit adresei nr. 1011 din 2 ianuarie a domnului şef al poliţiei rurale a circumscripţiei a 3-a, în satul Jarovo s-a iscat o epidemie de scarlatină care am onoare a aduce la cunoştinţa Domniei Voastre. 12 ianuarie 1886. Învăţător Forteanski.”
„Domnului şef al poliţiei rurale, circumscripţia a 2-a, judeţul N. Având în vedere că epidemia de scarlatină a luat sfârşit încă de acum o lună, subsemnatul n-am nimic împotriva redeschiderii şcolii din Jarovo, închisă provizoriu, lucru pe care l-am adus la cunoştinţa zemstvei în două rânduri, iar acum vi-l comunic şi Domniei Voastre, rugându-vă respectuos ca în viitor să adresaţi hârtiile medicului de judeţ, că mie mi-ajunge zemstva până peste cap. Sunt ocupat de dimineaţă până seara şi n-am timp să răspund la toate năzbâtiile cancelăreşti ale Domniei Voastre. 26 ianuarie. Raduşnîi, medic de zemstvă.”
«Ministerul de interne. Înălţimii Sale domnului ispravnic al judeţului N. Din partea şefului poliţiei rurale, circumscripţia a 2-a. Raport. Am onoarea a vă înainta anexat adresa nr. 31 din 26 ianuarie a medicului de zemstvă Raduşnîi pentru a fi examinată de Înălţimea Voastră şi pentru a dispune trimiterea în judecată a sus-numitului medic pentru expresii nepotrivite şi cât se poate de jignitoare ca de pildă: „năzbâtii cancelăreşti”, întrebuinţate într-o hârtie oficială de serviciu. 8 februarie 1886. Pristav Podprunin.»
Extras din scrisoarea particulară a domnului ispravnic către şeful poliţiei rurale, circumscripţia a 2-a.
„Alexei Manuilovici, îţi înapoiez raportul. Termină, te rog, cu permanentele dumitale neînţelegeri cu doctorul Raduşnîi. Un antagonism ca acesta nu cadrează câtuşi de puţin cu situaţia unui funcţionar poliţienesc, care e dator, înainte de toate, să păstreze tact şi măsură în raporturile sale cu oamenii. Cât priveşte adresa doctorului Raduşnîi, eu nu găsesc nimic jignitor în ea. Iar despre scarlatina din satul Jarovo am auzit mai demult şi la prima consfătuire şcolară voi arăta că învăţătorul Forteanski, pe care îl consider principalul vinovat de această supărătoare scriptologie, a procedat greşit.”
„Ministerul instrucţiunii publice. Inspectorul învăţământului primar din gubernia X. Nr. 810. Domnului învăţător al şcolii din Jarovo. Ca răspuns la raportul Domniei Voastre din 12 ianuarie anul curent, vă pun în vedere că cursurile şcolii ce vă este încredinţată trebuie să înceteze imediat, iar elevii să fie lăsaţi pe la casele lor, spre a preîntâmpina răspândirea epidemiei. 22 februarie 1886. Inspectorul învăţământului primar: I. Jiletkin.”
După ce va cerceta toate documentele privitoare la epidemia din satul Jarovo (afară de cele reproduse aici mai sunt încă douăzeci şi opt), cititorul va înţelege şi mai multe din următorul reportaj, publicat în nr. 36 din „Buletinul Guberniei X.”:
„… terminând ce-am avut de spus cu privire la mortalitatea care a făcut ravagii printre copii, să trecem acum la ceva mai vesel şi mai plăcut. Ieri, în biserica sfântului Mihail Arhistratigul, a avut loc solemnitatea cununiei religioase a fiicei cunoscutului fabricant de hârtie M. cu cetăţeanul de onoare ereditar K. Serviciul religios a fost oficiat de preotul protoiereu Kliop Gvozdev, asistat de un sobor de preoţi. Răspunsurile au fost date de corul dirijat de Krasnopeorov. Tânăra pereche era strălucitoare de frumuseţe şi de tinereţe. Se zice că domnul K. ar fi primit drept zestre circa un milion de ruble şi, pe deasupra, moşia Blagoduşnoe, cu crescătoria de cai şi cu serele în care înfloresc ananaşi şi palmieri, ceea ce, fără îndoială, vă duce cu gândul departe, spre ţările calde. După cununie, tinerii căsătoriţi au plecat imediat în străinătate. “
Minunat lucru să ai fabrică de hârtie!
Publicată pentru prima oară în revista „Oskolki”, 1886, nr. 13, 29 martie. Titlul: Scarlatina şi o căsătorie fericită (Document de arhivă). Semnată: A. Cehonte. Cu numeroase modificări de stil, a fost inclusă în Culegerea de opere din anul 1899, vol. 1. Publicăm textul din 1899.
