Cântec

O, pasăre, ce-mi vii la geam

Și-mi cânți din zori nebună,

Ce-mi spui de vremea când plângeam,

În nopțile cu lună?

Ce mi-amintești de vehiul dor,

Cernită zburătoare?

De un suspin nepieritor – 

De-o altă arătare? ...

Mai bine cântă-mi de noroc,

Suind voios în slavă –

Mai bine adu tânăr foc

În inima-mi bolnavă...

Ori ... ia-mi cu tine dorul greu –

Ia-mi sufletul ce moare,

Și du-te, du-te-n zări mereu,

Măiastră zburătoare …

Aleargă-n plaiuri oltenești

La mândra fără vină –

La mândre case-mpărătești

Cu geamul în lumină...

Privește-al ochilor ei rai,

Surâsul fără nume,

Ascultă tânărul ei grai –

Și vezi ce pierd pe lume ...

Și fă-mi din tot un dulce cânt,

Să-l cânți când iese luna –

Și-apoi ... coboară-mă-n mormânt

Mai trist ca totdeauna.

Convorbiri literare, XLIII, nr 2, februarie 1909

Share on Twitter Share on Facebook