La casele cu brazi în poartă

Zăvoru-i tras, ograda moartă.

O candelă-ntr-un colț clipește,

Sporind singurătatea grea ...

De-acum și candela-ațipește –

Adormi și tu, nădejdea mea!

Pe plaiuri, sus, un bucium moare

Și focurile-s tot mai rare.

Departe-n văi adânci, prin pietre,

Izvorul glăsuiește-abia ...

Dorm toți în jurul stinsei vetre –

Adormi și tu, iubirea mea!

În bura de lumină dulce

Coboara luna să se culce.

Tăcerea aripa-și desface,

Ținând pământul tot sub ea ...

Pământ și ceruri dorm în pace – 

Adormi și tu durerea mea!