E pierdut, pierdut trecutul,

Basm al faimelor dintâi  

Astăzi a ajuns ca scutul 

Să și-l puie căpătâi.

Contemplându-se-n ruină 

Drept pe calul său stătut, 

Sub o pânză de lumină 

Stă vestitul decăzut... 

Și pe când se odihnește, 

Umbra lui de cavaler 

Înarmată-l ocrotește 

Ca un paj trimis de cer...