Dar m-au închis pizmașii în turnul de la Nil, 

Și-acum sub cerul veșnic senin, desfidător, 

Mă regăsesc cu doru-mi vâslaș cicălitor 

Ce plimbă o cadână în nopțile de-April... 

O văd, o simt aproape, frumosul ei profil, 

Pe jumătate-n umbră, se-nclină visător ; 

I-s ochii de cărbune, și patimile lor 

Din nou îmi toarnă-n sânge veninul cald, subtil. 

Eu sunt nefericitul arab pe care pașii 

Geloși îl ferecară în lanțuri, ucigașii! 

Azi vizitez haremul pe buze de sultane 

Și pașii-mi poartă chipul gravat pe iatagane. 

Cairul este mare, cadâncele-s frumoase, 

Dar, vai, în turnul umed, rămas-au numai oase.