Iisus (I)

Prin moarte calcă pe nevoi

Și goilor le-ogoaie plânsul

Legenda-i sacră pentru noi,

Iar suferința-i pentru dânsul...

El cade jertfă de amor,

Și veacurile-l proslăviră...

Dar pururi trist, suferitor,

Așa cum toți și-l plăzmuiră.

Rămâne vecinic pe calvar

Pe crucea umilinței... iată-l:

Jos, între doi — ca un tâlhar;

Sus, între duhul Sfânt și Tatăl...

Publicată în „Ovidiu”, II, nr. 6-8, p. 89, Constanța, 1 februarie 1900

Share on Twitter Share on Facebook