Din larg apus, trei sburătoare

S-au îndreptat înspre Calvar, 

S-aducă laudă și dar 

Durerii celei roditoare... 

Dar cea dintâi veni-n zadar.

Zbura aproape de pământ: 

Își căuta ceva de hrană, 

Și n-avea vreme, nici avânt, 

Să urce până-n vârful sfânt,  

La omul fără de prihană. 

Iar când s-a șters de tot din sbor, 

Veni o ciocârlie-n ora 

Când Crist cerea un ajutor  

Când duhul morții da fior 

În sufletele tuturora.

Urcă-n văzduh, ca pe o scară, 

Și smulse cântec din tărie... 

Un imn de blândă primăvară 

Îi alină durerea vie: 

Îi ajută lui Crist să moară... 

E pace, ca-n străvechi altare  

Duiosul, sfântul cântăreț

Căzu din slăvi amețitoare;  

Și iată vulturul măreț, 

Scăldat în cald apus de soare, 

Porni din culmi, ca o furtună; 

Dar și-a-nfrânat avântul, jos, 

Tăind cerc larg și maiestos  

Făcând din sborul său cunună 

Deasupra crucii lui Cristos...