De-aș avea eu coiful din poveste

De-aș avea eu coiful din poveste,

Să colind prin lume nezărit, 

M-aș opri la voi fără de veste, 

Să citesc în sufletu-ți iubit.

De-oi simți că alte rândunele 

Ocolesc acuma casa ta, 

Că la geamul tău bat alte stele 

Și-al tău suflet prinde a uita, 

Neștiut m-aș pierde iar în lume, 

Făr să blestem, fără să mă plâng, 

Ca-ntr-o deznădejde fără nume 

Dorul meu de tine să mi-l stâng. 

Dară, de torci la vechiul vis, statornic, 

De citești în lacrămi slova mea,

Brațele de le-ai întinde dornic 

Și pe nume tu de m-ai chema  

În iatacul tău, în clipe dese, 

Flori și flăcări s-ar înfiora, 

Dezmierdări și șoapte nențelese 

Părul tâmplei ți l-ar tremura; 

Coiful mi l-aș smulge cu grăbire 

Ș-o poveste nouă s-ar urzi  

Îngerul tău paznic cu uimire 

Ochii tineri și-ar acoperi.

Flacăra, IV, nr. 910, 20 decembrie 1914.

Share on Twitter Share on Facebook