CAPITOLUL V

NUMELE DE BOTEZ AL PRINŢESEI DRAGOMIROFF

În timp ce contele şi contesa se îndepărtau, Poirot se întoarse spre prietenii săi.

— Vedeţi, facem progrese.

— Excelentă treabă, spuse Bouc, încântat. În ce mă priveşte, nici nu mi-ar fi trecut prin cap vreodată să-i bănuiesc pe contele şi pe contesa Andrenyi. Recunosc că i-am socotit în afară de orice bănuială. Cred că nu e nici o îndoială că ea a comis crima? E cam trist. Totuşi, n-o s-o ghilotineze. Există circumstanţe atenuante. Are să ia câţiva ani de închisoare, şi gata.

— Văd că eşti absolut sigur de vinovăţia ei.

— Dragul meu prieten, crezi că mai există vreo îndoială? Am crezut că maniera ta calmă de a te purta cu ea era numai pentru a calma spiritele, până când ne vom deszăpezi şi vom preda cazul poliţiei.

— N-ai încredere în cuvântul de onoare al contelui că soţia lui e nevinovată?

— Mon cher, fireşte, ce altceva ar fi putut să spună? O adoră şi vrea s-o salveze! Minte foarte bine, ca un mare senior, dar tot minciună rămâne.

— Ei bine, ştii că mi-a trecut prin cap ideea absurdă că s-ar putea să nu mintă.

— Nu, nu se poate. Nu uita batista. Batista spune totul.

— Eu nu sunt aşa de sigur în privinţa acestei batiste. Aminteşte-ţi că ţi-am spus mereu că există două posibilităţi în ce priveşte apartenenţa acestei batiste.

— Totuşi…

Bouc se opri brusc. Uşa de la capătul vagonului se deschise şi intră prinţesa Dragomiroff. Veni drept spre ei. Toţi trei se ridicară în picioare.

Ignorându-i pe ceilalţi, prinţesa i se adresă lui Poirot:

— Am impresia, domnule, îi spuse, că aveţi o batistă de-a mea.

Poirot privi triumfător înspre prietenii săi.

— Aceasta este, doamnă?

O scoase şi-o întinse prinţesei.

— Da. Are iniţiala mea în colţ.

— Dar, doamnă prinţesă, aici văd litera H, spuse Bouc. Numele dumneavoastră de botez, dacă-mi permiteţi, este Natalia.

Ea îl privi cu răceală.

— Exact, domnule. Batistele mele au iniţialele scrise în ruseşte. În alfabetul rus, H înseamnă N.

Bouc păru cam descumpănit. Era ceva în această bătrână neîmblânzită care-l tulbura.

— În timpul anchetei de azi dimineaţă, nu ne-aţi spus că batista vă aparţine.

— Nu m-aţi întrebat, i-o tăie sec prinţesa.

— Fiţi bună şi luaţi loc, doamnă, spuse Poirot.

Ea oftă.

— Cred că ar fi mai bine. Şi, după ce se aşeză, urmă: Nu trebuie să faceţi prea mult caz de batistă, domnilor. Următoarea dumneavoastră întrebare va fi: cum a ajuns batista mea lângă cadavru? Răspunsul meu este: habar n-am.

— Într-adevăr, nu ştiţi?

— Întocmai.

— Vă rog să mă scuzaţi, doamnă, dar cum putem noi verifica adevărul spuselor dumneavoastră?

Poirot pronunţă aceste cuvinte foarte încet. Prinţesa Dragomiroff răspunse dispreţuitor:

— Spuneţi asta, bănuiesc, fiindcă nu v-am informat că Helena Andrenyi este sora doamnei Armstrong?

— Într-adevăr, ne-aţi minţit cu bună ştiinţă în această privinţă.

— Fireşte. Şi aş face-o din nou. Mama ei îmi era prietenă. Cred, domnilor, în loialitatea faţă de prieteni, faţă de o familie.

— Şi nu credeţi că e datoria dumneavoastră cea mai înaltă să sprijiniţi justiţia?

— În acest caz cred că justiţia, adevărata justiţie, a fost făcută.

Poirot se aplecă spre ea.

— Căutaţi să înţelegeţi situaţia mea, doamnă. Chiar în ce priveşte batista, pot să vă cred? Sau, de fapt, vreţi s-o apăraţi pe fiica prietenei dumneavoastră?

— Oh, înţeleg ce vreţi să spuneţi. Zâmbi răutăcios. Ei bine, domnilor, declaraţia mea poate fi uşor dovedită. Vă voi da adresa din Paris a lenjeresei mele. N-aveţi decât s-o arătaţi şi veţi afla că a fost făcută la comanda mea, cam cu un an în urmă. Batista e a mea, domnilor.

Se ridică.

— Mai aveţi altceva să mă întrebaţi?

— Camerista dumneavoastră, doamnă, ar fi putut recunoaşte batista?

— Bineînţeles. A văzut-o şi n-a spus nimic? Ei bine, asta înseamnă că şi ea poate fi loială.

Se înclină şi ieşi.

— Deci aşa stau lucrurile, murmură Poirot. Observasem eu o uşoară ezitare la cameristă, când am întrebat-o dacă ştie a cui e batista. Nu era sigură dacă trebuie să recunoască sau nu că e a stăpânei sale. Dar cum se potriveşte asta cu teoria mea? Mda, s-ar putea, de ce nu?

— Ah, exclamă Bouc, cu un gest caracteristic, e teribilă bătrâna.

— Ar fi putut să-l omoare pe Ratchett? Îl întrebă Poirot pe doctor.

Acesta clătină din cap.

— Loviturile acelea de o mare forţă, care au străpuns muşchii, n-ar fi putut fi date niciodată de o persoană cu un fizic atât de fragil.

— Dar cele mai slabe?

— Cele mai slabe, da.

— Mă gândesc, spuse Poirot, la întâmplarea de azi dimineaţă, când i-am spus că forţa ei stă în voinţă mai curând decât în braţe. Era o capcană, această remarcă. Voiam să văd dacă se va uita la braţul drept, sau la stângul. S-a uitat la amândouă. Dar mi-a dat un răspuns ciudat. Mi-a spus: „Nu, n-am putere în ele. Nici nu ştiu dacă trebuie să mă bucur sau nu”. Un răspuns curios… Care îmi întăreşte convingerile despre crimă.

— Nu rezolvă însă problema criminalului stângaci.

— Nu. Apropo, aţi observat că contele Andrenyi îşi ţine batista în buzunarul drept de la piept?

Bouc făcu semn că nu. Gândurile îi zburau la revelaţiile uimitoare din ultima jumătate de oră. Murmură:

— Minciuni… Şi iarăşi minciuni. Mă uluieşte cantitatea de minciuni pe care ne-au debitat-o azi dimineaţă.

— Mai sunt încă altele de descoperit, spuse Poirot voios.

— Crezi?

— Aş fi foarte descumpănit dacă n-ar fi aşa.

— Atâta duplicitate… E îngrozitor, spuse Bouc. Dar se pare că nu-ţi displace, adăugă el reprobator.

— Are următorul avantaj, spuse Poirot. Dacă-l pui pe cel care minte faţă în faţă cu adevărul, atunci de obicei recunoaşte, adeseori pur şi simplu pentru că e surprins. Totul e numai să ghiceşti just, şi obţii efectul scontat. Aceasta e singura metodă de a descurca un caz ca al nostru. Iau fiecare pasager pe rând, meditez asupra declaraţiilor sale, şi îmi spun: „Dacă acesta minte, şi celălalt minte, în ce punct minte, şi de ce o face?”. Şi îmi răspund: dacă minte – reţineţi pe dacă – asta se poate întâmpla numai pentru cutare motiv şi în cutare punct. Această metodă a reuşit foarte bine cu contesa Andrenyi. Să încercăm s-o aplicăm şi altor persoane.

— Şi presupunând că se întâmplă să nu ghiceşti?

— Atunci o persoană, în orice caz, va fi în afară de orice bănuială.

— Aha, metoda prin eliminare.

— Întocmai.

— Şi cine va fi următorul?

— Acel pukka sahib care e colonelul Arbuthnot.