I.

După ce s-a terminat cu Ioan şi cu Grigore Gabraş; împăratul a plecat din Philippopolis şi s-a îndreptat spre văile care se află între Dalmaţia şi ţinuturile noastre. A traversat tot defileul de Zygos, cum se numeşte în partea locului, dar nu călare (căci terenul, cu povîrnişuri, plin de văgăuni, acoperit de păduri greu de pătruns, nu îngăda acest lucru), ci mergînd pe jos tot drumul şi cercetînd cu ochii lui pentru a nu lăsa lipsite de apărare punctele pe unde duşmanul putea trece des şi uşor în ţinuturile noastre: într-un loc a poruncit să se sape şanţuri, într-alt loc a dat ordin să se înalţe turnuri de lemn şi, acolo unde natura locului îngăduia, să se construiască turnuri de cărămidă şi piatră, arătînd el însuşi distanţele de la unul la altul şi mărimea lor. Din loc în loc a pus să se taie din rădăcină arbori uriaşi, pentru a fi aşezaţi în drum. După ce a închis astfel toate locurile pe unde putea trece duşmanul, s-a întors în cetatea cea mare.