I.

Cînd a aflat despre căpeteniile sciţilor că au luat o parte din trupe pentru a le trimite împotriva oraşului Chirovachi ¹ şi că se aştepta sosirea lor, împăratul, cu iuţeala care îi era proprie, căci el se arăta întotdeauna pregătit chiar şi în acţiunile neaşteptate, fără să fi putut sta o săptămînă în linişte în palat şi fără ca, măcar, să facă o baie şi să-şi scuture pulberea războiului, adună imediat trupele care alcătuiau straja cetăţii, precum şi recruţi noi, în număr cam de 500, îi înarmează în cursul nopţii şi în zori porneşte la drum. Anunţînd plecarea sa împotriva sciţilor atît rudelor de sînge şi prin alianţă cît şi tuturor nobililor care se aflau în armată (era într-o vineri, de lăsata secului de carne) ² , le trimite prin soli această poruncă: „Plec, fiindcă am aflat despre apropierea neaşteptată a sciţilor de Chirovachi; voi să porniţi în expediţie astfel, încît să ne ajungeţi în săptămîna de lăsata secului de brînză. Vă las să vă odihniţi puţin, în răgazul dintre vinerea de lăsata secului de carne şi lunea de lăsata secului de brînză ³ , ca să nu par aspru şi neînţelegător ⁴ .