4.

Şi-a chemat, aşadar soldaţii şi, pentru a le încerca simţămintele, le-a vorbit astfel: „Nu trebuie să ne descurajăm la vederea acestei mulţimi de sciţi, ci să ne punem speranţele în Dumnezeu şi să dăm lupta împotriva lor; dacă avem cu toţii acelaşi gînd, sînt încredinţat că îi vom bate cu desăvîrşire.” Dar, pentru că ei protestau, făcînd zarvă; şi nu voiau să asculte asemenea vorbe acesta le-a vîrît în suflet o teamă şi mai mare și, pentru a-i încerca în faţa primejdiei, a continuat: „Dacă duşmanii, plecaţi să jefuiască, se întorc şi se alătură celor de aici, primejdia va fi limpede. Căci, sau vor cuceri castrul şi noi vom fi omorîţi, sau, dacă nu se îngrijesc de noi, vor ajunge sub zidurile cetăţii şi nu ne vor lăsa să intrăm în cetatea împărătească, pentru că îşi vor ridica tabăra în faţa porţilor. Trebuie, aşadar, să înfruntăm primejdia şi să nu murim ca nişte laşi. Eu sînt hotărît să ies: voi toţi, cei care voiţi, să mă urmaţi atunci cînd mă voi năpusti primul în mijlocul sciţilor, iar aceia dintre voi care nu puteţi sau nu vreţi, să nu treceţi de porţi”.