4.

În vreme ce oamenii săi erau cuprinşi de teamă în faţa aparenţelor, Paleologul, a cărui pricepere o întrecea pe a tuturor, şi care ştia cît era de iscusit Alexios în stratageme şi-a dat seama că această stratagemă era opera împăratului şi, recăpătîndu-şi siguranţa, a ordonat şi celorlalţi să facă astfel. Între timp, toată mulţimea rudelor şi a celorlalţi apropiaţi, rămaşi pe loc, se adunase. Se grăbeau, sau cel puţin aşa credeau, să-l întîlnească pe împărat, după cum era stabilit, căci se înţeleseseră să-l ajungă din urmă după lăsata secului de carne, cum s-a spus mai sus, în săptămîna lăsata secului de brînză. Ei nu părăsiseră încă cetatea, cîndîmpăratul se şi apropia în triumf. Cînd s-a întors, ei n-ar fi crezut că împăratul a cucerit el însuşi trofeele şi a cîştigat atît de repede victoria, dacă nu ar fi văzut capetele sciţilor înfipte în vîrful lăncilor şi pe ceilalţi, pe care nu-i lovise încă fierul, luaţi prizonieri, cu mîinile legate la spate, împinşi şi tîrîţi unii după alţii.