5.

Căci această acţiune era, prin iuţeala ei, o minune; de altfel ştiu că Gheorghe Paleologul (căci aşa ne-au spus cei care au fost de faţă), se văita plin de tristeţe că a ajuns prea tîrziu ca să mai lupte şi că nu a fost împreună cu împăratul, care se acoperise de glorie prin acea victorie neaşteptată asupra barbarilor. Căci ar fi vrut cu ardoare să împărtăşească o faimă atît de mare. Împăratului i s-ar fi putut potrivi acest verset din Deuteronomion, care se împlinea întocmai: „Cum ar urmări unul, singur o mie şi doi ar fugări zece mii?” ⁹ Căci, aproape tocmai în acea vreme, împăratul Alexios a înfruntat singur o atît de mare mulţime de barbari şi a îndurat plin de curaj toată povara războiului, pînă la victorie. Dacă ne gîndim la războinicii care îl însoţeau, la numărul şi la valoarea lor, şi dacă comparăm stratagemele sale, energia şi curajul său în toate felurile, cu toată mulţimea şi forţa barbarilor, se va vedea mai bine că el singur a dobîndit victoria.