III.

În acest chip i-a dat Dumnezeu celui ce avea puterea această victorie neaşteptată. Bizantinii, văzîndu-l intrînd in oraş, au fost cuprinşi de entuziasm pentru repeziciunea, îndrăzneala şi iscusinţa celor săvîrşite şi pentru triumful imediat cîntau de bucurie, jucau şi aduceau laudă lui Dumnezeu care le-a dat un asemenea salvator şi binefăcător. Dar Nikephoros-Melissenos a fost adânc rănit de aceste manifestări şi, neputînd să rabde, căci aşa se întâmplă cu oamenii, a zis: „Această victorie este pentru unii o bucurie fără folos şi pentru alţii o întristare fără pagubă.” Căci, într-adevăr, sciţi nenumăraţi, răspîndiţi pretutindeni în Occident, continuau să jefuiască totul şi nimic din ce li se intîmplase nu le-ar fi stăvilit câtuşi de puţin îndrăzneala fără margini. În mai multe locuri, în Occident, ei cucereau aşezările mici şi nu cruţau nici aşezările mari, situate in apropierea Cetăţii cetăţilor, ajungînd astfel pînă la locul numit Bathys-Rhyax ¹⁰ , unde se înălţă un sanctuar întru slava lui Theodor, cel mai mare dintre martiri. Acolo se ducea zilnic multă lume, pentru a se ruga Sfîntului; în fiecare duminică, credincioşii veneau în număr mare la acest sanctuar şi rămâneau noaptea şi ziua fie în împrejurimi, fie la intrare ori în fundul bisericii. Avîntul neînfricat al sciţilor a fost însă atît de puternic, încît cei care voiau să meargă să-l venereze pe martir nu mai îndrăzneau nici măcar să deschidă porţile Bizanţului, din pricina atacurilor dese ale sciţilor.