5.

Iar el i-a chemat din Nicomedia pe cei 500 de celţi ai contelui de Flandra şi, ieşind din Bizanţ cu cei apropiaţi, s-a îndreptat în cea mai mare grabă spre Aenos. Acolo s-a urcat într-o corabie rapidă şi, străbătînd fluviul ¹⁵ de la un cap la celălalt, a cercetat situaţia de-a lungul celor două maluri, adăugind: „Trebuie ca mîine să-l străbateţi şi voi şi să cercetaţi cu grijă toată câmpia. Veţi vedea şi voi că locul pe care vi-l voi indica nu este, pe cît mi se pare, nepotrivit pentru aşezarea taberei”. Cu toţii au împărtăşit părerea aceasta şi, cînd s-a luminat de ziuă, a făcut el, primul, traversarea şi toată armata l-a urmat, împreună cu comandanţii a cercetat iarăşi malurile fluviului şi valea din jur, apoi le-a arătat locul care îi plăcea (acesta se afla în apropierea unei mici aşezări numite în partea locului Chirenoi ¹⁶ , avînd de-o parte, fluviul, iar de cealaltă o mlaştina); cum locul se vedea bine apărat, după părerea tuturor soldaţilor, s-a săpat în scurt timp un şanţ destul de mare şi întreaga, armată s-a aşezat acolo. împăratul, împreună cu un detaşament puternic de peltaşti, a plecat din nou la Aenos, pentru a respinge atacurile sciţilor care veneau din acea parte împotriva noastră.