3.

Gîndindu-se că e mai sigur să plece de acolo cu toată armata şi să traverseze din nou fluviul, a socotit potrivit ca mai înainte să cheme pe căpeteniile cumanilor. Aceştia au venit îndată la el şi, odată cu ei şi Maniak însuşi, care a ajuns totuşi în urma celorlalţi; pentru că la început se împotrivea. Atunci împăratul a poruncit bucătarilor sa le dea un ospăţ îmbelşugat. După ce i-a hrănit astfel, i-a primit cu multă bunăvoinţă, i-a copleşit cu tot felul de daruri şi apoi le-a cerut un jurămînt precum şi ostatici, pentru că nu se încredea în firea lor perfidă. Aceştia i-au îndeplinit îndată cererea, i-au jurat credinţă şi i-au cerut să le îngăduie şă se lupte cu pecenegii peste trei zile; dacă Dumnezeu le dădea, victoria, făgăduiau să împartă în două toată prada pe care aveau s-o ia şi să-i dea o parte împăratului. Acesta le-a dat toată libertatea să-i atace pe sciţi nu cum voiau, peste trei zile, ci peste zece zile pline, şi le-a lăsat de bună voie toată prada pe care aveau s-o ia, dacă Dumnezeu le dădea victoria.