4.

Ajungînd la Kala Dendra, împăratul a aflat de plecarea grabnică a cumanilor; a încărcat atunci pe catîri tot ce era al lor, după înţelegerea făcută şi le-atrimis, poruncind oamenilor să se grăbească să-i ajungă pe aceia, chiar dincolo de Istru, dacă puteau, şi să le dea ce li se cuvenea. Căci i se părea un lucru grav nu numai să mintă, dar chiar să lase impresia că minte, precum şi să audă în public aducîndu-se laudă minciunii. Astfel s-a purtat împăratul cu cei ce fugiseră, iar celor care l-au urmat le-a făcut daruri bogate tot restul zilei. Totuşi, a socotit că era mai bine să nu le dea acum soldele care li se cuveneau, ci să-i lase pe aceşti oameni copleşiţi de somn să doarmă după beţie; astfel, cînd minţile lor se vor trezi, vor putea preţui ce făcea el; A doua zi, aşadar, i-a chemat pe toţi şi le-a dat nu numai ce le făgăduise, ci mult mai mult. Apoi, cînd s-a hotărît să-i lase să plece la ei acasă, a vegheat ca pe drumul de întoarcere să nu se împrăştie şi să prade, pricinuind mari pagube cetăţilor din calea lor; de asemenea, le-a luat-ostateci. Aceştia, pe de altă parte, i-au cerut să le garanteze siguranţa drumului şi el le-a dat pe Ioannakes (un om deosebit prin vitejia şi prin prudenţa lui) căruia i-a încredinţat totul, precum şi să-i apere pe cumani pînă la Zygos ²⁵ .