VI.

După ce trupele cumanilor şi ale romeilor s-au întors în taberele lor şi împăratul, la ceasul aprinderii lămpilor, s-a aşezat la masă, cel numit Synesios i s-a adresat mînios: „Ce se întîmplă şi ce e cu obiceiul ăsta? Fiecare soldat are prizonieri cam 30 de sciţi sau mai mulţi. Mulţimea cumanilor este aproape de noi. Dacă soldaţii noştri adorm, cum se va întîmpla în mod firesc, după cît de osteniţi sînt, şi dacă sciţii se dezleagă, îşi scot săbiile şi îi masacrează, atunci ce se va întîmpla? Aşa că porunceşte ca cei mai mulţi dintre ei să fie omorîţi şi cît mai repede.” Împăratul i-a aruncat o căutătură aspră, spunîndu-i: „Chiar dacă sînt sciţi, sînt şi ei oameni şi deşi sînt duşmanii noştri, sînt vrednici de milă; nu ştiu la ce te gîndeşti de vorbeşti astfel aiureă.” Dar cum acesta continua, s-a mîniat şi l-a izgonit.