4.

Cumanii l-au primit şi s-au întors împreună cu el în ţara lor. După ce a stat vreme destul de lungă la ei, i-a cîştigat într-atît, încît îl numeau chiar împărat. Dar aceşti barbari, doritori sa bea sînge omenesc, să se îmbuibe cu carne de om şi să jefuiască o mare pradă din ţara noastră, s-au folosit de un pretext de felul celui al lui Patrocle şi au pus la cale să invadeze împreună cu toată armata lor pământul romeilor, chipurile, ca să-l aşeze pe acest om pe tronul părintesc. Planul acesta, care plutea de mult, nu a rămas necunoscut împăratului. El şi-a înarmat trupele şi s-a pregătit pentru lupta cu barbarii. Căci, aşa cum am spus, întărise mai înainte trecerile prin munţi, numite în mod obişnuit „clisuri“ în limba populară. Puţin după aceea a aflat că cumanii, împreună cu acel impostor, se aflau în Paristrion; i-a adunat atunci pe comandanţii cei mai însemnaţi ai armatei, pe rudele sale prin sînge sau prin alianţă şi a ţinut sfat ca sa hotărască dacă trebuie să plece împotriva duşmanului. Dar toţi l-au îndemnat să renunţe.

Share on Twitter Share on Facebook