5.

De aceea Alexios, căruia nu-i plăcea să se bizuie numai pe sine şi nu vroia să se conducă numai după propria lui judecată, a încredinţat toate lui Dumnezeu şi a lăsat în seama lui hotărîrea. Astfel, chemînd tot clerul şi armata, s-a îndreptat la căderea serii spre marea biserică a lui Dumnezeu, în care se afla însuşi patriarhul Nikolaos. Acesta se urcase pe tronul patriarhal în timpul celei de a 7-a indicţii a anului 6592 ⁸⁵ , după abdicarea lui Eustratios Garidas. Împăratul a scris pe două tăbliţe întrebarea dacă trebuie sau nu trebuie să plece ca să-i atace pe cumani şi apoi a poruncit corifeului adunării să le pună pe altar. După ce s-a scurs noaptea în cîntec de imnuri, în zori, cel ce pusese tăbliţele a intrat, a luat una din ele, a ieşit şi, deschizînd-o în faţa tuturor, i-a dat citire. Împăratul a primit hotărîrea ca şi cum ar fi fost dată de un glas divin, s-a consacrat cu totul pregătirii expediţiei şi, prin scrisori, a chemat trupe de peste tot.