5.

Un celt, pe nume Petros, supranumit şi Cucupetros Monahul ¹⁰⁵ , plecase să se închine la sfîntul mormânt; după ce a îndurat o mulţime de suferinţe din pricina turcilor şi a sarazinilor care jefuiau toată Asia, s-a întors cu mare greutate în țara sa. Cum nu putea să rabde faptul că nu-şi atinsese ţinta; şi-a pus în gînd să o pornească din nou pe acelaşi drum. Şi-a dat seama că nu trebuie să mai plece singur pe drumul spre sfîntul mormînt, ca nu cumva să li se întîmple ceva şi mai rău şi atunci a pus la cale un plan iscusit, şi anume să predice în toate ţările latinilor astfel:„Un glas divin îmi porunceşte să-i îndemn pe toţi conţii Franţei să-şi lase căminele şi să plece să se închine la sfîntul mormînt, încercînd din toate puterile şi cu toată ardoarea să elibereze Ierusalimul din mîinile agarenilor”.