8.

Era în aceasta de-a dreptul o profeţie şi o pricepere de netăgăduit, datorată bogatei experienţe a acestui bărbat. Într-adevăr, cîtă vreme au trimis repede împăratului pe cei proaspăt sosiţi, au fost departe de orice primejdie dar, cînd au renunţat la această prevedere, s-au văzut ameninţaţi de pericolul barbarilor care erau în apropierea lor. Căci aceştia, îndată ce au ajuns mai numeroşi, s-au gîndit sau să-i atace pe romei în timpul nopţii şi să-i omoare, sau să-i ducă prizonieri la sultan. Socotind cu toţii că e mai bun ultimul lucru, i-au atacat pe romei în timpul nopţii, i-au făcut prizonieri, aşa cum se înțeleseseră şi apoi au plecat. Cînd au ajuns pe culmea dealului Azala (acest loc se află la... stadii de zidurile Niceeii, odată acolo, cum e şi firesc, au coborît de pe cai, lăsându-i să se odihnească.

Share on Twitter Share on Facebook