9.

Dar, cum Monastras, mixobarbarul ştia limba turcă, la fel ca şi Rodomir, care, pentru că fusese prizonier la turci şi stătuse la ei multă vreme, nu era nici el necunoscător al acestei limbi, i-au îndemnat stăruitor să-şi schimbe hotărîrea cu argumente convingătoare. „La ce bun, le-au spus ei, să ne daţi să bem din cupa morţii fără nici un folos? Voi, în vreme ce alţii au primit din partea împăratului tot felul de daruri bogate şi au fost înscrişi pentru a primi bani în fiecare an, vă lipsiţi de mari avantaje. Nu vă faceţi asemenea planuri şi, dacă vă puteţi întoarce la casele voastre plini de bogăţii şi, poate, stăpîni pe pământuri, nu vă azvârliţi într-un pericol sigur. Căci, poate veţi cădea într-o cursă a romeilor, pe undeva, prin aceste locuri. Şi le-au arătat cu amîndouă mîinile cursurile râurilor şi mlaştinile: „Veţi fi atunci măcelăriţi şi vă veţi pierde viaţa zadarnic. Căci vă pîndesc în strîmtori nu numai mulţimi mari de celţi şi de barbari, ci şi nenumăraţi romei. Dacă ne credeţi, sa ne întoarcem caii şi să mergem împreună la împărat. Luam martor pe Dumnezeu că veţi fi copleşiţi cu o mie de daruri de către împărat şi apoi veţi pleca fără piedică încotro veţi voi, ca oameni liberi.