4

După plecarea acestuia, Bohemond, care păstra secretă făgăduiala armeanului şi care se hrănea cu speranţe frumoase, hărăzindu-şi sieşi guvernarea Antiohiei, le-a vorbit conţilor: „Vedeţi de cît timp ne ostenim aici; fără să fi cîştigat pînă acum nimic; mai mult, sîntem cu toţii gata să murim de foame pentru nimic, doar dacă nu se găseşte vreun mijloc ca să ne salvăm.” Întrebîndu-l ceilalţi care ar putea fi acest mijloc, el le-a răspuns: „Nu toate victoriile le dă Dumnezeu comandanţilor prin arme şi nu totdeauna prin război se dobîndesc asemenea victorii; dar ceea ce nu hotărăşte lupta, adeseori dăruieşte vorba şi, prin discuţii pline de prietenie şi de încredere, s-a ajuns să se înalţe trofee dintre cele mai mari. De aceea, să nu ne irosim timpul zadarnic, ci să ne grăbim mai bine, înainte de sosirea lui Kurpagan să facem un lucru înţelept şi curajos în vederea salvării noastre; fiecare să se străduiască să-l cîştige pe barbarul care se afla în partea sa şi, dacă vreţi, să hotărîm ca răsplată pentru primul care va reuşi aceasta, să fie guvernatorul cetăţii până va veni cel ce trebuie să o primească din partea noastră în numele împăratului. Poate că, de altfel, nici aşa nu vom cîştiga nimic folositor nouă.”