5

Astfel le-a vorbit iscusitul Bohemond, dornic de putere, nu atît pentru latini ori pentru interesul comun, cît pentru propria sa ambiţie; socotelile sale, vorbele, vicleniile nu şi-au greşit ţinta, aşa cum vom arăta mai jos. Toţi conţii i-au aprobat propunerea şi au trecut la acţiune. În zorii zilei Bohemond s-a dus imediat la turnul său şi armeanul, potrivit învoielii, i-a deschis porţile. Atunci Bohemond s-a urcat imediat în vîrf, mai repede decît se poate spune, împreună cu cei care îl urmau şi, asediaţi şi asediatori, îl văd pe crenelurile turnului ordonînd ca trîmbiţa sa dea semnalul luptei. S-a putut vedea atunci un lucru ciudat: turcii, cuprinşi de panică, au luat-o imediat la fugă pe poarta din faţă şi nu a mai rămas decît un mic număr de războinici curajoşi ca să apere cetatea; celţii s-au urcat afară pe scări in urma lui Bohemond şi au ocupat imediat cetatea lui Antiohos. Tancred, împreună cu cîţiva celţi destoinici, s-a avîntat îndată pe urmele fugarilor, între care mulţi au fost omorîţi şi răniţi.