III.

Dar am vorbit destul despre acestea; el a trimis comandanţilor care se aflau în.vest alte scrisori prin carele poruncea să se îndrepte de îndată spre Sthlaniţza. De ce aceasta? Oare îi chema pe cei ce se aflau .în avanposturi, pentru că el însuşi renunţase la luptă, ducînd o viaţă fără grijă şi mergîna la baie, aşa cum obişnuiesc împăraţii care preferă să jlucă o viaţă gregară? Cu siguranţă că nu, căci el nu putea sta vreme îndelungată în palat. Plecînd din

i Probabil domestic al Orientului, deci comandant suprem al trupelor din părţile răsăritene ale Imperiului.        -

172

1. 1                îtt septembrie 1105, deci într-al 24-leâ şi nu al 20-lea an de domnie a lui Alexios.

2. 2                Adică pe împărăteasa Irina. .        •        .        .

:i Thcano soţia lui Pitagora sau numai o discipolă a sa, cf. «io-

gcncs lvaertiOSi;*yiH» 'XX-II, 42—43.        ..        .k        .        .        '        ‘

«Ct. Simonide, 3, 15* ■ '

Bizanţ, cum am spus mai sus, şi îndreptîndu-se spre părţile de vest, a ajuns înaintea cetăţii lui Thessalos în luna septembrie a celei derâ 14-a indicţii, în anul al douăzecilea de cînd luase frinele imperiului1. 7. A silit-o chiar şi pe Augusta2 să-l însoţească. Ea avea o asemenea fire,. încît nu-i plăcea cu nici un chip să apară în mulţime; de cele mai multe ori stătea la ea şi-şi petrecea timpul acasă, îngrijind de treburile obişnuite, citind scrierile sfinţilor părinţi, meditînd, făcînd opere de binefacere şi de milostenie pentru oameni, mai ales pentru cei despre care ştia că, prin starea şi felul lor de viaţă, îl slujesc pe Dumnezeu' şi-şi petrec timpul fie numai în,rugăciuni, fie înălţînd imnuri. Cînd trebuia să apară în mulţime, împărăteasa,-silită de împrejurări, era cuprinsă de timiditate şi roşeăţa îi înflorea îndată pe obraji. 3. Tot astfel, într-o zi, cînd filozoafă Ţheano3 avea braţul dezgolit, cineva, i-a. .spus rîzînd; „Frumos braţ**.'-„Dar nu-i pentru toţi“ a răspuns ea. împărăteasa, mama mea, întruchipare a majes- tăţii, lăcaş al sfinţeniei, în loc să vrea să arate în faţa mulţimii braţul sau ochii, nu lăsa nici măcar să i se audă vocea de către urechi străine, într-atît era o imagine a pudoarei, demnă .de admirat. Dar, cum nici zeii, după cum se spune, nu se pot împotrivi Necesităţii4, ea a fost silită să-l însoţească pe împărat în numeroasele sale expediţii. 4. Căci pudoarea ei firească o ţinea în palat, dar respectul pentru împărat şi dragostea ei fierbinte pentru el o făceau să iasă;deşi fără voie, din palatul împărătesc pentru următoa motive. Mai întîi pentru o boală care atinsese picta* împăratului şi pentru care avea nevoie necontenit de lnJ jirc. Apoi pentru că, din pricina podagrei, împăratul de dureri mari şi nici un ajutor nu-i era mai de- fytifrq cel al îmiiirăicsei, mama mea. Căci ea îl îngrijea şi,^ masaje bine făcute, Si mai potolea puţin durerile Sn picioare Acest marc împărat (să nu mă invinuiască nimeni că mă lam] căci admir calităţile familiei şi să nu fiu bănuită că spun minciuni cu privire la împărat, căci spun numai adevărul) acest marc împărat punea tot ce era legat de el şi de inie. resele Iui după salvarea cetăţilor. Nimic nu îl îndepărta de la iubirea pentru creştini1, nici suferinţe, nici plăceri, nici truda războiului, orice ar fi fost, un lucru mic sau mare, nici arşiţa soarelui, zăpada iernii sau atacurile barbarilor, Era plin de energie în faţa acestora şi, dacă se întîmpla să slăbească din pricină că era cuprins de boală, îşi recăpăta forţele pentru a se dedica din nou treburilor statului. 5. Cel de al doilea motiv, şi cel mai important, pentru care înjjjârji* teasa îl însoţea pe împărat, era că, din pricina, niimpamfil» comploturi care se făceau peste tot, el avea nevoie să fie bine apărat de un paznic cu o mulţime de ochi, care să aibă grijă de el. Căci se urzeau atentate împotriva lui noaptea ca şi 2n miezul zilei şi, cînd seara apărea un rău nou, duni* neaţa făcea să se nască altele mai rele, Dumnezeu e martor. De aceea nu trebuia oare ca împăratul, pe care îl pîndeau atît de mulţi duşmani, să fie păzit de o mie de ochi, în vreme ce unii îşi potriveau săgeţile, alţii îşi ascuţeau în taină săbiile 1 Cf. Epistola către romani, Vili, 35,şi alţii, în sfîrşit, cînd altceva nu era cu putinţă, îşi dezlegau limba pentru insultă şi calomnie? 6. Şi cine trebuia să stea I aproape de împărat şi să-l ajute, dacă nu sfătuitoarea lui [ firească? Cine, mai bine decît împărăteasa, putea veghea asupra împăratului, căutînd să-i descopere pe cei ce unelteau? Cine era mai priceput ca ea în a vedea ce este de 1 folos împăratului şi mai priceput să descopere uneltirile | duşmanilor săiDe aceea mama mea era totul pentru stă- pînul şi tatăl meu: noaptea un ochi neadormit, ziua un paznic desăvîrşit, un antidot bun pentru pericolele mesei, şi o pavăză salvatoare împotriva otrăvirii hranei/® Aceste pricini au întrecut sfiala firească a acestei femei şi au făcut-o să înfrunte ochii oamenilor. Dar nici atunci ea nu uita de reţinerea ei obişnuită şi, prin priviri, prin tăcere, prin felul ei de a fi, rămînea de nepătruns pentru cei mai mulţi. Pentru a arăta că împărăteasa se afla în mijlocul trupelor, singurul semn era litiera purtată de doi catîri şi acoperită cu o înve- litoare împărătească, căci trupul ei sfîrit rămînea ascuns. 7. Cu toţii ştiau doar că boala împăratului era îngrijită cum nu se poate mai bine, că ea era un paznic neadormit al Împăratului, un ochi mereu treaz asupra celor ce se întîm- plau, niciodată învins de somn. Iar noi, care eram cu toţii devotaţi împăratului, o ajutam să vegheze asupra lui pe stăpîna' şi mama noastră, o ascultam cît mai bine puteam, din tot sufletul şi din toată inima, fără să aţipim niciodată.Acest lucru să fie spus pentru acele limbi cărora le ^ batjocorească şi să insulte. Căci ei învinuiesc pe cel ^ e vinovat (defect omenesc pe care îl cunoştea bine |L ^ lui Homer), iau în rîs faptele bune şi cîrtesc în faţa ^ rilor fără pată1. 8. Oricum ar fi, în timpul expediţiei ^ atunci (căci împăratul începuse expediţia împotriva lui Bob mond), împărăteasa îl urma, atît de bună voie cit şi îm^ triva voinţei ei. Dar nu trebuia ca ea să se afle în mijlocul luptei cu barbarii? Dar cum era posibil? Acest lucru era posibil pentru Tomyris2 şi pentru Sparethra3 masageţ^. dar nu pentru Irina. Curajul ei se îndrepta în altă parte şi, dacă .era înarmată, nu era înarmată nici cu lancea Atenei,, nici cu casca ce te făcea nevăzut; pavăza ei, scutul săbii cu care lupta cu curaj împotriva suferinţelor şi greutăţilor vieţii, cărora împărăteasa ştia că Ie sînt supuse totdeauna capetele însemnate, erau inima ei, care rezista încercărilor, lupta aprigă împotriva pasiunilor şi credinţa sinceră, după cum spune Solomon4. Astfel şi pentru astfel de lupte era înarmată mama mea; în ceea ce priveşte celelalte lucruri era foarte paşnică, aşa cum. arată şi numele ei5. Cînd unna să înceapă conflictul cu barbarii, împăratul s-a îngrijit sa fie pregătite cele de care avea nevoie în 'luptă şi a poruncit să se întărească unele posturi-şi totul, să fie în cea maiF deplină ordine împotriva lui Bohemond. A luat-o cu el şi pe împărăteasă, atît din pricina lui şi a motivelor pe care le-am spus, cît şi pentru ca nu era încă nici o primejdie şi timpul luptei încă nu venise. Luînd ea cu sine monezi de aur [. şi de alte metale, precum şi unele lucruri de preţ, a parâ- t sit cetatea. Apoi, pe drum împărţea cu dărnicie tuturor f cerşetorilor, tuturor oamenilor îmbrăcaţi în piei de animale > ' şi tuturor celor dezbrăcaţi şi nici un om care i-a cerut nu ■ • a plecat cu mîna goală. Ajungînd la cortul care i se pregătise şi intrînd înăuntru, nu s-a culcat imediat pentru a se odihni, ci l-a ţinut deschis, lăsîndu-i pe toţi cerşetorii să intre în voie. Căci faţă de aceştia ea era foarte binevoitoare, îngă- • duind să fie văzută şi ascultată. Celor săraci le dădea nu k '.numai bani, dar şi. sfaturi foarte bune. Iar pe_cei care erau I . puternici la trup şi duceau o viaţă de trîndăvie. îi îndemna

• ■                k muncă şi la fapte pentru a avea astfel din ce să trăiască, I in loc să se lase pe tînjală.şi să rătăcească, cerşind din poartă

în poartă. 10. Nici o împrejurare nu o împiedica pe împărăteasă de la această activitate. David este înfăţişat ameste- p cîndu-şi plînsul cu băutura1; împărăteasa aceasta putea fi văzută amestecînd mila cu mîncarea şi băutura. Aş mai t spune multe despre această împărăteasă, dacă din pricină

• ■                că sînt fiica ei nu aş fi bănuită de minciună şi de vorbe prea bune despre mama mea. Pentru cei ce nutresc aseme-

I nea bănuieli, voi aduce fapte să-mi întărească vorbele.