IV.

Aflînd de venirea împăratului la Thessalonic, oame- | nii din provinciile Occidentului,, asemenea corpurilor grele atrase de centru, aii alergat cu toţii spre. el. . De data aceasta

2 Ci. Psalmul CI-, 10.

|        277lăcustele nu au mai venit înaintea celţilor, aţa cum Hi plat odinioară; a apărut pe cer o mare cometă1, mare din cîte s-au văzut vreodată, unii spunlnd că SS o grindă, alţii că are formă de suliţă. Căci era dat ca J* plările ciudate care aveau să vină, să fie anunţate di# de semne prevestitoare. S-a putut vedea această stea |2 toare timp de 40 de zile şi 40 de nopţi fără încetare; pj. că se înalţă dinspre părţile apusului şi se îndreaptă $pîe răsărit. Toţi cei care o contemplâu se întrebau înspăimîutafi ce veste aducea acest astru. 2. împăratul însă nu era njcj, decum tulburat de asemenea lucruri, socotind că ele se d% rează unor cauze naturale, dar i-a întrebat totuşi pe cei ce erau cunoscători în această privinţă. L-a chemat pe Vasilios care primise de puţină vreme eparhia Bizanţului (acest om arăta multă credinţă faţă de împărat) şi fo întrebat despre astrul care apăruse. Celălalt i-a spus di va da răspunsul a doua zi şi s-a întors la el acasă (era o mănăstire înălţată odinioară pentru cinstirea evanghelistului Ioan2), unde a început să observe astrul de la apusul soarelui. Cum era astfel ocupat şi obosise din pricina calculelor, adormi şi-l văzu în vis pe sfînt, îmbrăcat în veşmintele sfinte. Plin de bucurie, şi-a închipuit că-J vedea nu in vis, ci aievea. Astfel, recunoscîndu-1 pe sfînt şi tremurînd, l-a întrebat cu teamă ce lucruri prevestea astrul. Acela i-a răspuns: „Această stea dă de veste despre mişcarea colţilor şi stingerea lui anunţă plecarea lor de aici/' 3. Dar destul

‘ Li februane-martie 1106. cf. Grumel. La chronoheu. p 473. Existau opt lăcaşuri de cult cu hramul Sf Toan FvaniMitfnl In Conslantmopol, cf. Janin, Gtographie, p. 264- 970 wî!S preciza despre care dintre ele este Vorba aici        se        Poa^I despre apariţia acestei stele; împăratul a ajuns la Thessa- lonic, aşa cum a arătat expunerea mea pînă aici, şi a început f să se pregătească pentru traversarea lui Bohemond; îi învăţa pe recruţi să tragă cu arcul, să ochească bine cînd trăgeau ; şi să se apere cu scutul; s-a asigurat prin scrisori de recru- ' tarea a numeroase trupe din alte ţări, pentru a le avea la îndemînă atunci cînd va fi nevoie. S-a îngrijit şi de ţinutul Illyriei, întărind cetatea Dyrrachium, unde l-a numit guvernator pe Alexios, cel de-al doilea fiu al sebastocratorului Isac. Totodată a poruncit ca insulele Ciclade, cetăţile de pe cpasta asiatică şi chiar a Europei să pregătească o flotă; deşi- mai mulţi se împotriveau construirii ei, spunînd că Bohemond încă nu era gata de traversare, nu i-a ascultat; strategul trebuie să fie un paznic care să nu aibă slăbiciuni, spunea ci; şi trebuie nu numai să se pregătească pentru pericolele care îl aşteaptă, ci să le şi prevadă, ca să nu para că e’ luat pe nepregătite pentru că şi-a cruţat banii atunci cînd timpul îl zorea şi mai ales cînd simte că duşmanul îl va ataca. 4. Pregătind toate acestea cu multă pricepere, a plecat apoi din Thessalonic şi s-â îndreptat spre Strumpitza, de unde a mers ceva mai departe, pînă la Slo- pimos1. Aflînd de înfrîngerea lui Isac, fiul sebastocratorului, pe care îl trimisese. înainte să meargă împotriva dalmaţilor, a ordonat să plece trupe numeroase în ajutorul acestuia. Bolkanos, care era foarte viclean, i-a trimis îndată împăratului propuneri de pace şi i-a trimis ostatecii ceruţi. După ce a mai stat în părţile acelea timp de un an şi două luni, a aflat că Bohemond mai întîrzie încă în ţinuturile lui din

i. Fortăreaţă ncidentificată, în Macedonia,

179

12*

Longobardia; surprinzîndu-i de-acum iama, i-a trim* soldaţi la casele lor, iar el s-a întors la Thessalonfc? drum s-a născut primul fiu ^.porphyrogenetului si foj râtului JLgan,. odată cu o soră geamănă, la BâlaBista , ce a cmstit^âcolo amintirea marelui martir Dimitrie*,^ înapoiat în marea cetate. 5. între timp s-au întîmplat urmj. toarele: în mijlocul forului lui Constantin se afla o statuie de bronz care privea spre răsărit, înălţată pe o coloană purpurie, foarte frumoasă, ţinînd un sceptru în mina dreaptă iar în stînga o sferă turnată în bronz. Se spunea că aceasta era statuia lui Apollo; locuitorii Constantinopolului o numeau, cred, Anthelios. în locul acestui nume, cel mai mare dintre împăraţi, acel Constantin, tată şi stăpîn al cetăţii, I-a pus pe al său şi a numit-o statuia împăratului Constantin. Totuşi numele pus la început a fost mai tare şi toţi continuă să-i spună statuia lui Anelios sau Anthelios. Dar, dintr-odată, vînturile foarte puternice venind dinspre Africa au.doborît la pămînt această statuie, la vremea cînd soarele era sub semnul Taurului. Cei mai mulţi au socotit aceasta drept un semn nefavorabil şi mai ales aceia care nu aveau gmduribune faţă de împărat; ei şopteau ca întimplarea prevestea f moartea împăratului. Dar el spunea: „Nu cunosc decît un stăpîn asupra vieţii şi morţii şi nu vreau cu nici un chip să , .cred'că prăbuşirile unor statui pot pricinui moartea. Căci atunci cînd Pliidias, de pildă, sau un alt sculptor, lucrează piatra şi creează o statuie, are putinţa să învie morţii, să facă fiinţe vii? Dacă ar fi aşa, ce i-ar mai rămlrie Creato- . rului de făcut? «Eu sînt cel care dau moartea şi naşterea» , se spune. Nu este vorba de căderea sau de ridicarea cutărei sau cutărei statui'-. Astfel, împăratul punea totul pe seama marii pronii a lui Dumnezeu.