VII.

Mihail nu fusese încă eliberat din

         .«MUU» J

| Grigore intra şi el în temniţa lui Anemas. Această într-un turn al întăriturilor, aflat în apropierea

Vlacheme şi numit tumul lui Anemas3; a primit acest întîmplător, pentru că Anemas a fost primul închis şi a rămas multă vreme. în timpul celei de a 12-a indicţiţ? acest Grigore, despre care am mai vorbit, ajuns guvernator al Trebizondei, a dezlănţuit în plină lumină a zilei revolta pe care, în taină, o punea la cale de mult timp. Întîlnindu-i pe Dabatenos, care se întorcea la Constantinopol după ce guvernarea îi fusese încredinţată lui Taronites, l-a făcut prizonier, închizîndu-1 la Tebenna nu numai pe el, dar o mulţime dintre cetăţenii fruntaşi ai Trebizondei, ca pe nepotul lui Bacchenos. Rămînînd în lanţuri şi captivi aceştia s-au sfătuit între ei, i-au făcut cu forţa prizonieri

pe paznicii puşi acolo de răzvrătit, i-au alungat în afara întăriturilor şi i-au izgonit departe, luînd în stăpînirea lot Tebenna. 2. împăratul, cînd îl chema prin scrisori pe Gri* gore, cînd îl îndemna să renunţe la fapta lui atîf de urîtă, pentru a obţine iertarea, dacă vroia, şi a-şi redobîndi rangul dinainte; uneori îl şi ameninţa, dacă acesta nu i se supunea. Dar acela într-atît nu vroia să asculte sfaturile împăratului, încit i-a trimis o scrisoare pe mai multe pagini, unde ii învinuia nu numai pe fruntaşii din senat şi armată, darf chiar Si rudele şi pe cei apropiaţi împăratului. Acesta şi-a 1 scama din scrisoare că omul devenea tot mai rau şi că fji pierduse minţile cu totul şi, părăsindu-1 cu desavîrşire. In cea de-a 14-a indicţie1 l-a trimis împotriva lui pe nepotul şău Ioan, fiul surorii sale cea dintîi născută şi vărul primar dinspre mamă al răzvrătitului, pentru a-i da la început sfaturi salvatoare, gîndindu-se că acela 11 va asculta, dată [fiind rudenia lor apropiată şi faptul că erau de acelaşi sînge;- dar, dacă avea să fie respins, trebuia să-l atace pe pămînt şi pe marc, cu trupele numeroase pe care urma să le ia cu el. 3. AfUnd de sosirea lui, Grigore Taronites a ieşit şi a vrut să se îndrepte spre Coloneea2 (o aşezare foarte bine întărită şi de necucerit), pentru a-1 chema în ajutor pe iTanisman3. Ioan, încunoştinţat de aceasta tocmai cînd por? Fnea la drum, i-a luat din armata sa pe celţi şi i-a trimis [împreună cu cele mai bune din trupele romeilor împotriva răzvrătitului; aceştia l-au întîlnit şi au încins cu el o luptă aprigă. Doi soldaţi de neam nobil l-au atacat şi, doborîndu-1 de pe cal, l-au prins cu lăncile lor. Ioan l-a luat apoi şi l-a dus, prizonier, la împărat; jurase că nu vrea deloc să-l vadă şi să-i spună o vorbă pe tot drumul, totuşi a insistat cu multă stăruinţă pentru el pe lîngă împărat, care se prefăcea câ vrea să-i scoată ochii. 4. îh cele din urmă, împăratul, arâtîndu-se înduplecat de rugăminţile sale, a dat pe faţă prefăcătoria şi i-a poruncit insistent să nu-i dezvăluie aceluiacc hotărîse. Peste trei zile a ordonat ca Grigore

sa fie închis în turnul lui Ancmas, despre care am deja. Deşi acela şi în temniţă continua să aiureze ţi ţ^1 în fiecare zi în faţa paznicilor săi discursuri fără împăratul, în mărinimia lui, îi arăta multă bunăvoinţă sporind să-l schimbe şi să aibă un semn de căinţă din part^ lui. Dar acesta rămînca neclintit; totuşi, cum altădată ne fusese prieten, el îl chema deseori pe cezarul ineu. Impar* tul ii îngăduia să-l viziteze pentru că îl scotea din descuraja, rea lui şi îi dădea cele mai bune sfaturi. Dar acesta părea că se îndreaptă greu şi rămase în temniţă vreme mai lungă. Mai tîrziu, cînd a dobîndit iertarea, a avut parte de nume. roase dovezi de bunăvoinţă, daruri şi onoruri ca' niciodată, aşa cum obişnuia împăratul meu să facă în asemenea împre. jurări1.,