III.

Şi totuşi, necazurile i se păreau uşoare acestui om, care avea fire de conducător» şi ameninţa să distrugă pămîn- tul întreg; în pofida celor petrecute, el căuta tot felul de 'mijloace şi, ca o fiară rănită' se rotea în jurul său şi privirile, cum spuneam, îi erau aţintite numai spre asediu. Maiîntîi a construit o ţestoasă cu berbece, un monstru de nedescris şi a adus-o îri partea de est a cetăţii; numai la vederea ei erai cuprins de grpază, căci fusese făcută astfel: s-a construit' o ţestoasă mică, cu patru laturi, sub care au pus roţi şi au acoperit-o complet pe fiecare faţă, sus şi pe laturi, cu piei de bou cusute împreună; astfel, cum spune Homer, au făcut acoperişul şi pereţii maşinii -„din pieile a şapte boi încălaţi"1 şi au fixat înăuntru berbecii2. 2. După ce au făcut această

V XX|

. 2 Leib, III, p. 94 şi urm. remarcă şi aici apropierea dintre indicaţiile manualelor bizantine de artă militară şi relatările Anei Comnena privind asedierea oraşelor. Este foarte probabil ca scriitoarea să fi -folosit pentru evocările ei surse livreşti de arest ti« şi nu informaţii autentice, provenite de la nârtiriV»o»^î; evenimente.        ^        participanţi        direcţi        lafost apropiată de întărituri cu ajutorul a mii I ®a?,na'eni care dinăuntru, o împingeau cu bîme, ducînd-O f ^1 ă-aproape de zidul Dyrrachiumului. După ce s-au apro-; I Pj"t ]a distanţa dorită, au fost luate roţile şi, din toate păr- I Sje au legat-o bine cu bîrne de lemn pentru ca zguduirile să [ nu ridice acoperişul; apoi, cîţiva oameni foarte puternici 1 s-au aşezat în dreapta şi în stînga berbecului, izbind cu forţă [ întăritura cu o mişcare ritmică. Au împins energic berbecul, | toţi deodată, şi acesta , a lovit, zidul, l-a stricat puţin, apoi [ a venit înapoi; impins din nou, â lovit iarăşi şi a lărgit spăr= \,, tura- Au făcut aceasta.de multe ori, înaintînd şi întorcîndu-se mereu, fără să se oprească din spartul zidului. 3. într-adevăr, vechii constructori, inventînd această maşină lîngă Gadeira,

' au numit-o „berbec'-, folosind o comparaţie luată de la ber-i becii noştri, care' obişnuiesc să se înfrunte între ei. Dar locuitorii din cetate, bătîndu-şi joc de atacul inutil pe care îl încercau aceşti barbari, folosind un berbec, ca şi de încer= car e lor tragice de a-i asedia, au deschis porţile şi i-au invitat să intre, luînd în rîs loviturile date de berbec: „Căci acesta, le-au spus ei, cu loviturile lui în întărituri nu va face niciodată o deschidere, la fel de mare ca cea a porţii", încercarea aceasta, datorită curajului apărătorilor şi sigu-s ranţei guvernatorului Alexios, nepotul împăratului Alcxios. S-a dovedit zadarnică, iar duşmanii, pierzînd interesul pentru aceasta, au încetat asediul. Căci vitejia apărătorilor, deschri derea porţilor în faţa barbarilor şi încrederea în sine pe careie-aa arătat-o, i-au descurajat şi i-au făcut să renunţe u construcţia lor. Astfel, lucrările cu berbecul au fost lăsate în părăsire; totuşi, din înaltul întăriturilor ei au dat foc construcţiei care, oricum, nu mai era bună/ căci rămăsese pe loc, aşa cum am spus, şi aceasta a fost transformată în cenuşă. 4. Mulţimea francilor a renunţat la aceste prime încercări şi s-a folosit de un alt mijloc, mai de temut, îndreptîndu-se spre nord, spre reşedinţa guvernatorului, numită pretoriu. Configuraţia locului era următoarea: terenul se înălţa ca o colină, adică nu o înălţime din piatră, ci din pămînt şi pe aceasta era clădită întăritura cetăţii. In faţa ei, cum spuneam, oamenii lui Bohemond au început să sape cu mare îndemî- nare. Era un pericol nou pus la cale de asediatori împotriva cetăţii şi o nouă stratagemă inventată de aceştia pentru a asedia locul. Căci, săpînd, ei înaintau pe dedesubt, asemenea cîrtiţelor care-şi şapă tunelul pe sub pămînt; se apărau la suprafaţă cu adăposturi cu acoperiş înalt împotriva pietrelor şi a săgeţilor care li se trimiteau de sus, sau susţineau cu bîrnc pămîntul de deasupra lor şi săpau fără încetare, inain- tînd astfel în linie dreaptă; au făcut în felul acesta un tunel

\ destul de larg şi de lung, scoţînd mereu pămîntul săpat cu căruţele. Cînd au ajuns destul de departe cu galeria, s-au bucurat ca şi cum ar fi savîrşit o faptă măreaţă. 5. Dar cei dinăuntru vegheau şi, începînd de la o oarecare depărtare, au săpat şi ei pămîntul în partea lor şi au făcut un şanţ lung, de-a lungul căruia s-au aşezat pentru a-şi da seama unde vor ajunge asediatorii. De îndată ce îi descopereau că loveau intr-un loc, săpau şi străpungeau baza întăriturii şi, simţind apropierea lor, făceau ei, primii, o deschizătură în faţă * cînd au văzut mulţimea lor prin acea gaură pe care o făcui

210

         ai'        ;I apoi este împinsă de suflatul puternic şi neîncetat al celui f ce foloseşte această armă; cînd ajunge îa focul de la cela?

Jalt capăt, se aprinde şi cade ca un fulger asupra celor ce | se află în faţă. De acest foc s-aii folosit apărătorii Dyrras [ chilimului, cînd s-au văzut faţă în faţă cu duşmanii lor,

| arzîndu-le barba şi faţa. Aceştia puteau fi văzuţi, ca un roi de albine izgonit de foc, năpustindu-se învălmăşiţi din locul unde intraseră în ordine. 7. După această nouă încercare zadarnică şi această idee a barbarilor care nu şi-a atins ţinta, au găsit un al treilea mijloc: un turn de lemn şi, cum spune lumea, constnnrea acestei maşini de război nu a fost începută după eşecul stratagemelor puse la cale, ci cu un an întreg înainte. Aceasta a fost de fapt cea mai însemnată încercare, Ppe cmd mijloacele dinainte nu veneau decît în al doilea rînd. I 8. Insa trebuie să spun mai întîi cîte ceva despre felul cum . arată cetatea Dyrrachium. Întăriturîle ei sînt întrerupte de Jturnuri care se ridică deasupra cetăţii de jur împrejur şi ajung pînă la o înălţime de H picioare; se ajunge sus în ele pe o-scară m spirală şi sînt întărite de creneluri. Astfel arată apărarea cetăţii. Grosimea zidurilor este destul de mare, astfel că mai mult de patru călăreţi pot călări în front în deplină siguranţă. Mai întîi trebuie să vorbesc pe scurt despre aceste întărituri, pentru a fi limpede ceea ce voi istorisi.

9. Construcţia turnului pe care l-au înălţat barbarii lui Bobe? mond, precum un turn de ţestoasă, este greu de descris şi nfricoşătoare. la vedere, după cum spun cei ce l-au

211privit, cu atît mai mult pentru cei asupra cărora era Indie tat acest monstru îngrozitor. Era construit astfel: s-a îny. ţat un turn de lemn cu bază de patrulater, care se ridica atît de sus, încît întrecea cam cu 5—6 coţi turnurile cetăţii Tumul de lemn trebuise să fie astfel construit; pentru ca prin punţi suspendate, care se puteau lăsa mai jos, să se coboare uşor pentru a se năpusti pe întăriturile cetăţii. Astfel apărătorii nu puteau rezista forţei atacului şi erau mereu împinşi înapoi. Barbarii care asediau Dyrrachiumul cunoşteau, pe cît se pare, ştiinţa opticii. Căci fără acest mijloc ei nu ar fi putut şti înălţimea zidurilor, astfel că cunoşteau, dacă nu optica, cel puţin folosirea instrumentelor opticii. 10. Turnul acela era într-adevăr grozav la vedere şi, cînd se mişca, părea şi mai înfricoşător^ Numeroase roţi îi ridicau baza şi cînd era pus în mişcare cu ajutorul pîrghii- lor de către soldaţii din interior, îngrozea, pentru că nu se vedea cine îl mişcă şi, asemenea unui uriaş care iese din nori, părea că înaintează de la sine. Era cu totul Rcdbip\dş jos pînă sus; era împărţit în mai multe nivele şi pe iatmi avea o mulţime de deschizături mici, prin care ei trăgeau un nor de săgeţi. La ultimul nivel se aflau războinici îndrăzneţi, complet înarmaţi, cu sabia în mină şi gata de apărare. 11. Cînd monstrul acesta înfricoşător s-a apropiat de întărit uri, cei care se aflau în jurul lui Alexios, strategul cetăţii Dyirachium, nu au stat fără să facă nimic, ci, în vreme ce oamenii lui Bohemond pregăteau afară această maşină ca pe o helepolă în faţa căreia nu rezista nimic, înlăuntrul întăriturilor au construit şi ei o alta, pentru a-i face faţă. După ce au socotit înălţimea pînă la care se ridica acest turn care se mişca singur, precum şi locul unde fusese sprijinit.

212

tlndu-i-se roţile, au înfipt în pămînt în faţa acestui turn trustilpi de lemn foarte lungi care se înălţau ca o schela cu pătrată; au pus scînduri între bîmele opuse şi au ridicat astfel o maşină care întrecea cu un stat de om turnul de lemn de afară. Întreg spaţiul dintre stîlpi nu a fost închis pe nici o parte, căci nu era nevoie să fie apărat, dar culmea avea un acoperiş; 12. Atunci soldaţii lui Alexios au dus foc lichid jn partea superioară a acestui turn de lemn fără pereţi, ca să-l trimită spre turnul de lemn al duşmanului. Dar ideea aceasta şi punerea ei în aplicare nu păreau totuşi suficiente pentru a distruge cealaltă maşină, căci focul, trimis astfel, nu ar fi făcut decît să aprindă uşor turnul. La ce au recurs? Au umplut locul liber dintre turnul de lemn şi tumul cetăţii cu tot felul de materiale care se aprind uşor, peste care au turnat valuri de ulei şi, cu torţe şi tăciuni, le-au dat foc} acestea au ars încet cîtva timp dar apoi, aţîţate de un vînt uşor, au izbucnit în cele din urmă cu o flacără strălucitoarei cum valuri de foc lichid se adăugau mereu, toată această maşină, o grămadă de tot felul de materiale, a luat foc cu marc zgomot, oferind ochilor un spectacol înfricoşător. Acest incendiu uriaş se putea vedea pînă la 15 stadii în jur. Valma-* şeala şi suferinţa barbarilor dinăuntru au fost grozave şi desperate, căci unii, căzînd pradă focului, au fost transformaţi în cenuşă, iar alţii s-au aruncat de sus la pămînt; totul era un vaiet grozav şi o panică desperată a celor dinăuntru, cărora le răspundea panica celor din afară.