IX

Aşa stau lucrurile privitoare la această minune; aş fi vrut să povestesc pe de-a-ntregul erezia bogomililor, însă pudoarea mă împiedică, cum spune undeva frumoasa Sapho căci, deşi istoric, sînt o femeie născută în Porphyra, cea mai onorată,. fiind primul vlăstar al lui Alexios, şi este mai potrivit să trec sub tăcere lucrurile care au ajuns la cunoştinţa multor oameni. Doresc să fac o istorie completă a ereziei bogomililor, dar, pentru a nu-mi pîngări graiul, mă opresc. îi trimit pe cei dornici să cunoască în totul erezia bogomililor, la cartea care poartă titlul Panoplia dogmatică, ■ scrisă la porunca tatălui meu. Căci era pe atunci un călugăr .pe nume Zygabenos, cunoscut de prinţesa, bunica mea dinspre mamă şi de membrii clerului; el ajunsese la perfecţiunea culturii literare şi, fără să neglijeze retorica, cunoştea dogma mai bine decît oricare altul; împăratul l-a che* mat la el şi l-a pus să scrie despre erezii, introducînd şi argumentele aduse împotriva acestora de către sfinţii părinţişi, printre ele, şi împotriva ereziei bogomililor, aşa cum a propovăduit-o acel necredincios Vasilios. Cartea aceasta a fost intitulată de Împărat Panoplia dogmatică şi poartă pînă acum acest nume. 2. Istorisirea noastră trebuie să se întoarcă acum la executarea acestui Vasilios. Împăratul a « trimis să fie aduşi de peste tot discipolii şi cei iniţiaţi de Vasilios, mai ales numiţii doisprezece discipoli; le-a iscodit credinţele lor şi aceştia erau adevăraţii discipoli ai lui Vasilios. Căci răul pătrunsese într-adevăr adine, pînă şi în casele cele mai nobile şi molima atinsese o mare mulţime. De aceea i-a condamnat la rug deodată pe toţi aceşti heterodocşi, atît pe corifeu cît şi corul. Bogomilii găsiţi au fost adunaţi, unii rămînînd legaţi de erezia lor, în vreme ce alţii negau cu de- săvîrşire şi protestau tu energie împotriva celor ce-i acuzau,- respingînd cu groază erezia bogomililor, dar împăratul, care nu-i credea, pentru a împiedica să fie din greşeală confundat un creştin cu un bogomil, odată cu ceilalţi bogomili, sau ca un bogomil să scape trecînd drept creştin, a inventat un mijloc nou prin care să se poată recunoaşte cei ce erau cu adevărat creştini. 3. A doua zi s-a aşezat aşadar pe tronul împărătesc. Se aflau de faţă. o mulţime din cei care erau în senat şi în sfîntul sinod, precum şi capi ai nazireilor care erau cunoscuţi pentru ştiinţa lor. Toţi cei acuzaţi de erezie bogomilă au fost adunaţi în mijloc şi împăratul a poruncit ca fiecare să mai fie cercetat pe dată. Dar, în vreme ce unii mărturiseau că sînt bogomili şi ţineau la erezia lor,’alţii ne*»- -                ....

gau cu desăvîrşire, spunîndu-şi creştini şi, deşi erau învinuiţi“ de ceilalţi, nu vroiau să se declare astfel; atunci, încruntînd sprîncenele, împăratul le-a spus: „Să se aprindă astăzi două ruguri şi lîngă unul din ele să se înfigă o cruce în pămînt; „apoi să li se dea să aleagă tuturor: cei ce vor vrea să moară astăzi pentru credinţa creştină-se vor separa de ceilalţi şi se vor îndrepta spre rugul de lîngă cruce, în vreme ce aceia credincioşi ereziei bogomile vor fi aruncaţi pe celălalt. Căci este mai bine să moară ca creştini decît să trăiască urmăriţi de bogomili, rănind sufletul oamenilor. Mergeţi şi îndrep- taţi-vă fiecare spre care vreţi". 4. Vorbindu-le astfel bogomi- lilor, împăratul a pus în aparenţă capăt acestui lucru. Cei învinuiţi au fost luaţi imediat, în vreme ce o mare mulţime, adunată de pretutindeni, se afla acolo. S-au aprins rugurile, de şapte ori mai mari ca de obicei, cum spune melodul, în locul numit Tzykanisterion. Focul urca spre cer şi crucea se înălţa deasupra unuia din ele; i s-a dat fiecăruia dintre condamnaţi dreptul să meargă către care vroia, urmînd ca, oricum, să fie arşi cu toţii. Atunci, văzînd ca soarta le era pecetluită, toţi aceia "care. erau ortodocşi s-au îndreptat spre rugul deasupra căruia se înălţa crucea, fiind gata, într-ade- văr, să moară ca martiri, în vreme ce necredincioşii legaţi de erezia lor nelegiuită se îndreptau spre celălalt. 5. în clipa în care condamnaţii erau "gata să fie aruncaţi pe ruguri, toţi cei de faţă au fost îndureraţi la gîndul că aveau să fie arşi,

mîniindu-şe mult împotriva 'împăratului, al cărui plan nu-1 cunoşteau. Dar iată că a venit atunci o poruncă împărătească1, care i-a oprit pe călăi să treacă la faptă. împăratul, care astfel a aflat cu siguranţă cine erau cu adevărat bogomili, i-a eliberat pe creştinii învinuiţi pe nedrept, dîndu-le curaj, iar pe ceilalţi i-a trimis la închisoare [despărţindu-i] pe apostolii necredinciosului Vasilios de ceilalţi. Apoi, în fiecare zi, îi chema pe unii din ei şi Si instruia el însuşi, înr dcmnîndu-i stăruitor să-şi părăsească credinţa lor nelegiuită; cît despre ceilalţi, a poruncit unor învăţaţi ai sfintei biserici să vină zilnic pentfu a le împărtăşi credinţa ortodoxă şi a-i îndemna să se depărteze de erezia bogomilă. Dintre aceştia unii s-au întors pe calea cea bună şi au fost eliberaţi din închisoare; alţii au rămas în închisori şi au murit în erezia lor, deşi aveău din belşug hrană şi veşminte.