VI

Acestea s-au petrecut cu barbarii care au coborît de [pe Karme1; între timp emirul Muchumet a aflat de sfîrşitul [musulmanilor la Karm6, s-a aliat cu turcomanii care trăiau în Asia, precum şi cu alţii, şi a pornit imediat după împărat, [care era în acelaşi, timp urmăritor şi urmărit. Căci barbarii [lui Muchumet erau pes urmele lui pe unde trecea, în vreme ce Iei îi urmărea pe turcii din Karpie, astfel că era prins între unii şi ceilalţi. Totuşi îi învinsese pe unii, pe cînd'urmăritorii nu [erau încă în stare să-i facă vreun rău. Cînd Muchumet a”atacat spatele armatei împăratului pe neaşteptate, l-a întîlnit Enai întii pe Ampelas. Acefcta, care avea mai mulţi curaj fiind leu împăratul şi era, oricum, un om viteaz, fără să mai aştepte lea şa-i atace pe turci cu trupele rînduite, a pornit împotriva Ilui Muchumet. Tzipureles îl urma şi el. 2. Cînd cei doi au ajuns pn apropierea unui loc cîndva întărit, fără ca soldaţii lor să-i fi ajuns, Muchumet, care era un războinic foarte ferm, i-a | atacat. A lovit cu o săgeată calul lui Ampelas, dar nu pe călăreţ, şi l-a azvîrlit pe el lajpămînt. Văzînd aceasta, turcii l-au ■înconjurat pe-cel căzut şi l-au omorît. Observîndu-1 apoi pe iTzipureles care înainta spre ei plin de avînt, au făcut din să- igeţile lor aripi calului, ca să zic aşa, şi, descumpănindu-1 pe războinic, l-au măcelărit cu săbiile lor. Dar cînd soldaţii lăsaţi în ariergardă, care aveau porunca să-i apere în caz de ; atac pe soldaţii .extenuaţi care păzeau bagajele, precum şi Icaii tinînd piept duşmanilor după puteri, i-au văzut pe turci

i Regiune deluroasă din răsăritul muntelui Olimp din Bithynia.

231.

                        I {ărmi        •—*

-inie numele, şi'—-        =        r

I t recunoscut, i s-a dat drumul să intre. 6. Augusta, plină ■L bucurie, l-a primit în faţa uşii odăii ei (acest loc se chema ■odinioară Aristerion1); văzîndu-1 îmbrăcat turceşte şi şchio- ipâtind de amîndouă picioarele, pentru că fusese rănit în luptă, ţn vreme ce a întrebat în primul rînd despre împărat, i-a spus I să se aşeze, l-a cercetat apoi despre toate şi, aflînd de victoria I cea nouă şi nesperată pe care-o dobîndise împăratul, cînd l-a I văzut liber şi pe acest prizonier, nu mai ştia ce să facă de I bucurie. A poruncit lui Kamytzes să se odihnească pînă la ziuă I şi apoi să.iasă ca să istorisească tuturor cele petrecute. El s-a I sculat, aşadar, de dimineaţă, a încălecat pe un cal în aceleaşi (veşminte cu care venise după eliberarea sa neaşteptată din I captivitate şi s-a îndreptat spre forul lui Constantin. îndată toată cetatea a alergat la el, atît pentru că abia aştepta să-i | afle istoria, cît şi pentru că era. şi mai dornică să aibă veşti Idespre împărat. înconjurat de o mulţime de cavaleri şi de I pedeştri, el le-a istorisit cu voce limpede bătălia, tot ce s-a întimplat armatei romeice, planurile pe care le-a făurit împă- râtul împotriva barbarilor şi felul cum dobîndise asupra lor | o victorie strălucită şi făcînd ca răzbunarea să apară cu mult mai mare;, apoi le-a vorbit despre felul neaşteptat' în care scăpase din mîinile barbarilor. Toată mulţimea l-a aclamat si vuietul uralelor s-a înălţat pînă la cer.