Don Sancho, Ximena, Elvira.

DON SANCHO

Vă trebuie, senora, prinos bogat de sânge:

Mânia voastră-i dreaptă şi-aveţi dreptate-a plânge.
Şi prin aceste vorbe nu vreau cât de puţin
Nici să vă-nduplec ura, nici chinul să v-alin.

Ci gura voastră numai o vorbă de mi-ar spune

Această spadă-i gata oricând să vă răzbune.

O, puneţi la-ncercare, de vreţi, al meu amor
Şi, sub porunca voastră, voi fi biruitor.
XIMENA

Vai mie!

DON SANCIIO

Îndurare, primiţi din bunătate.
XIMENA

Aş mânia pe rege, ce mi-a promis dreptate.
DON SANCIIO

Ştiţi că dreptatea merge cu-atâtea amânări, încât o crimă scapă ades făr' de urmări, Şi pân-atuncea lacrimi prea multe sunt pierdute;
Un cavaler prin arme v-ar răzbuna mai iute, E-un drum mai scurt şi-osânda n-ar mai întârzia.
XIMENA

E leacul cel din urmă; dar de va fi aşa
Şi dacă trista-mi soartă v-ar mai stârni-ndurarea, Atuncea veţi fi liber să-mi răzbunaţi onoarea.
DON SANCHO
E un noroc la care râvnesc necontenit

Şi-având nădejde-ntr-însul, mă duc prea mulţum