SCENA 5

Don Sancho, Ximena, Elvira.

DON SANCHO

Silit această spada să v-o aduc plecată.

XIMENA

De-al lui Rodrig scump sânge, cum? Încă-nsângerată?

Şi mai cutezi, perfide, în faţă-mi să te-arăţi
Când mi-ai răpit norocul întregei mele vieţi?
O, izbucneşte-n voie de-acum iubire-ascunsă!
Onoarea mi-e-mpăcată şi ţinta ei ajunsă!
Aceeaşi lovitură de spadă mi-a ucis
Norocul şi iubirii-mi drum liber i-a deschis!
DON SANCHO

De-aţi fi mai liniştită.
XIMENA

Taci! Taci! Nu ţi-e ruşine
Crunt ucigaş al unui erou slăvit de mine?
O, l-ai lovit hoţeşte, căci un viteaz ca el
N-ar fi putut, desigur, să fie-nvins altfel.

Nu mai spera nimica; crezând să mă răzbune

Nevrednica ta mână pe mine mă răpune!

9f*

DON SANCHO
Ciudată rătăcire, ce cu atât mai mult.

XIMENA

Crezi tu că pot să sufăr şi vrei să te ascult
Cu ce neruşinare trufaşă-mi vei descrie
Păcatul meu şi moartea-i şi marea-ţi vitejie?

Share on Twitter Share on Facebook