Don Femando, Don Diego, Don Arias, Don Sancho, Ximena.
XIMENA

Sire, nu se mai cade să fie tăinuit

Ce n-am putut ascunde oricât m-am chinuit;

Ştiţi că-l iubeam şi totuşi, în dreapta mea mânie, Vream să jertfesc o viaţă atât de scumpă mie
Şi maiestatea voastră chiar a putut vedea
Iubirea-mi sugrumată de datoria mea.

Rodrig e mort acuma şi moartea-i schimbă, iată, în jalnică iubită vrăjmaşa nempăcată.
Ceruse răzbunare acel ce m-a născut, Acum să plâng îmi cere amorul meu pierdut;
Luându-mi apărarea în oarba lui pornire

Don Sancho nu-mi aduse decât nenorocire, Şi-acum să fiu datoare, cum am făgăduit, S-ajung răsplata celui ce m-a nenorocit!
O, de pătrunde mila o inimă de rege, îndură-te, stăpâne, revoacă-această lege.

Ca preţ al unei lupte în care am pierdut
Tot ce-aveam scump pe lume, îi las al meu avut, Don Sancho să mă lase pe mine mie însămi.
Îngăduiţi-mi, sire, să-mi plâng în tihnă plânsu-mi.
Jelind, la adăpostul cel sfânt al unui schit

Pân' ce-oi muri, pe tata şi scumpul meu iubit!
DON DIEGO
S-a dat pe faţă-n fine şi nu mai crede, sire, Că-i un păcat să-şi spună năvalnica iubire.
DON FERNANDO

Ximenă, eşti greşită, Rodrig nu a murit.
Don Sancho-nvins, pesemne, n-a spus-o lămurit.

DON SANGHO

De-aprinderea-i prea mare, fu, sire, amăgită, Veneam să-i spun cum lupta fusese săvârşită.
Acest războinic nobil, ce-i adorat de ea, „N-ai nici o teamă-mi zise pe când mă dezarma, Te las mai bine teafăr să părăseşti arena, Decât să vărs un sânge riscat pentru Ximena, Dar cum de datorie la curte sunt chemat, Te du şi-i spune lupta aşa cum s-a urmat
Şi ca trofeu prezintă-i din partea-mi a ta spadă."
Aşa făcui eu, sire.
— Şi-a fost destul s-o vadă, Spre-a crede fără preget că sunt învingător
Şi-atunci mânia-i dete pe faţă-al ei amor
Cu-aşa avânt năprasnic şi-atâta nerăbdare
Că n-am putut să capăt o clipă de-ascultare.

Deşi, înfrânt, eu totuşi acum sunt fericit
Şi dacă-mi văd azi visul iubirii nimicit, •
Înfrângerea mi-e scumpă, fiindcă-a fost în stare

Să dea ca pildă lumii o dragoste-aşa mare!
DON FERNANDO
Nu mai roşi, copilă şi nu mai căuta
Zadarnice mijloace s-ascunzi iubirea ta.

Ne-o spune doar sfiala ce-ţi înfloreşte faţa.
Punându-i în pericol de-atâtea ori viaţa
Viteazului Rodrigo, destule-ai încercat

Şi tatăl tău azi poate să doarmă împăcat.
Vezi lămurit că alte sunt căile divine:
Făcuşi tot pentru dânsul, gândeşte şi la tine.
Şi-ascultă fără murmur al regelui tău sfat
Ce-ţi dă un soţ prea Vrednic şi-atât de adorat.