CURIAŢIU
Ce ştii de-aleşii Albei? Sunt oameni de temei?
FLAVIAN

Vin tocmai să-ţi dau vestea.
CURIAŢIU
Şi care sunt cei trei?
FLAVIAN

Sânt, fraţii tăi, cu tine!
CURIAŢIU
Ce spui?

FLAVIAN

Da, tu şi fraţii tăi.
De ce ţi-e fruntea tristă? De ce ţi-s ochii răi?
Alegerea-ţi displace?
CURIAŢIU
Nu; sunt numai mirat;

Norocul e prea mare, iar eu, prea ne-nsemnat.

FLAVIAN

Voi spune, deci, acelui ce m-a trimis solie,
Că ştirea ai primit-o cam fără bucurie?
Înfăţişarea-ţi rece trezeşte doar uimirea.
CURIAŢIU
Prietenia.
— Spune-i.
— Rudenia, iubirea
Nu vor opri, vreodată, pe cei trei Curiaţi
Să lupte, pentru ţară, contra a trei Horaţi.
FLAVIAN

În contra lor? Ce multe spun vorbele-ţi puţine!
CURIAŢIU
Te du să duci răspunsul şi lasă-ne. Cu bine!