BĂTRÎNUL HORAŢIU
Copiii mei, de patimi voi vă lăsaţi robiţi
Şi timpul cu-ale voastre femei îl risipiţi?
Vă mai uitaţi la lacrimi, când gata a vărsa
Sunteţi, al vostru sânge, în lupta asta grea?
Fugiţi de ele; plânsul lor are-o viclenie
Care pe-ascuns ucide viteaza bărbăţie, Iar de a lui capcană, fugind scăpaţi mai bine.
SABINA

Nu te-ndoi de dânşii; sunt vrednici doar de tine.
Feciorul deopotrivă cu ginerele, sunt

Cu sufletul de piatră, cum vrei, prin legământ.

Şi, ca a noastră jale fără puteri să fie, Plecăm să nu mai stingem aprinsa bărbăţie.
Să mergem, soră dragă şi să uităm a plânge; în contra îndârjirii noi nu putem învinge.
Să cerem deznădejdii un loc să suferim.

Plecaţi la luptă, fiare; noi mergem să murim!