PROCUL

Dar ce-ai făcut, Horaţiu?
HORAŢIU
O scurtă judecată;

A Romei defăimare, e astfel, răzbunată.

PROCUL

Mai multă îndurare din parte-ţi aşteptam.
HORAŢIU
Să nu-mi spui că mi-e soră, să n-aud că mi-e

Nici tatei să-i mai fie, nu poate, fiică dragă.

Cui îşi urăşte ţara şi neamul şi-l reneagă, –
Nu-i sunt îngăduite aceste sacre nume, Iar rudele-l alungă rătăcitor prin lume.
Pedeapsa este astfel precum un fulger, dreaptă, Căci clocotul din sânge, loveşte, nu aşteaptă.
Deşi fără de vlagă, blestemul ei nebun
Am vrut, ca pe un mostru în faşă, să-l răpun.